ICCJ. Decizia nr. 3929/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3929/2006
Dosar nr. 5113/1/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20/ PI din 1 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi cauze cu minori, a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionarul B.M. împotriva rezoluţiei din 25 octombrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 86/P/2005, şi împotriva rezoluţiei din 2 decembrie 2005 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 403/VIII.1/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în esenţă următoarea situaţie:
Prin plângerea înaintată instanţei de judecată, formulată de petiţionarul B.M., în nume propriu şi în calitate de mandatar al fiului său B.L.M., prin care s-a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei din 26 octombrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 86/P/2005, precum şi a rezoluţiei din 2 decembrie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, şi continuarea cercetărilor împotriva făptuitorilor M.D. şi C.M.D.
Au învederat petiţionarii că făptuitorii M.D. şi C.M.D., prin modul în care au soluţionat plângerile penale formulate de B.M., au favorizat persoanele cercetate penal.
Curtea de Apel Oradea, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că plângerea formulată de petiţionar este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Astfel, a reţinut Curtea de Apel Oradea că persoana vătămată B.M. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de făptuitoarea O.A.A. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2151 C. pen., art. 214 alin. (1) C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 3021 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 289 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 271/P/2003 din 20 februarie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea O.A.A.S.A.
Împotriva acestei soluţii atât B.M. cât şi B.L.M. au formulat plângeri la Judecătoria Salonta, care prin sentinţa penală nr. 146 din 21 septembrie 2004 a admis plângerea acestora, desfiinţând rezoluţia atacată ţi trimiţând cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, pentru completarea cercetărilor, dispunându-se audierea martorei V.L. şi reaudierea martorei A.M.
Procedând la completarea cercetărilor, în cursul celor dispuse de instanţa de judecată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta a constatat că starea de fapt nu s-a schimbat, motiv pentru care în cauză a fost dată această soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitoarea O.A.A.
La Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea partea vătămată B.M. a depus mai multe plângeri penale, formându-se astfel dosarele nr. 3395/P/2003, 2484/P/2004 şi 1263/P/2004.
Astfel, în dosarul penal nr. 3395/P/2003, partea vătămată B.M. a depus un denunţ împotriva făptuitoarea O.A.A. arătând că aceasta a fost titularizată la catedra de matematică de la Liceul N. Jiga (Bihor) cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 84/1995 şi a Statului cadrelor didactice.
Prin rezoluţia nr. 3395/P/2003 din 3 februarie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, arătându-se că titularizarea numitei O.A.A. s-a făcut cu respectarea prevederilor legii.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere la prim procuror, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 299/VIII.1/2004 din 27 februarie 2004, apreciindu-se în cauză că soluţia e nelegală şi netemeinică.
La data de 22 iunie 2004, în urma reexaminării din oficiu de către prim procurorul M.D.C., a rezoluţiei din 3 februarie 2004, s-a dispus reluarea actelor premergătoare în vederea analizării tuturor aspectelor prezentate de petiţionar în plângerea sa, urmând a fi audiaţi în acest scop toţi funcţionarii publici implicaţi în adoptarea soluţiei contestată de petiţionar prin rezoluţia din 29 septembrie 2004, în temeiul art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. S-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale invocându-se faptul că în cauză punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., împlinindu-se termenul de prescripţie extinctivă.
Şi împotriva acestei soluţii petiţionarul B.M. a formulat plângere, respinsă de prim procurorul C.D., care a apreciat că este neîntemeiată.
Ca urmare a plângerii depuse de petiţionarul B.M., făptuitoarea O.A.A. a fost cercetată şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., art. 214 C. pen., art. 3021 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în dosarul nr. 2484/P/2004. Întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat afirmaţiile părţii vătămate, în cauză şi sub acest aspect s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia din 30 noiembrie 2006.
Faptele care au făcut obiectul cercetării penale în dosarul nr. 3355/P/2003 şi 2484/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, au fost reiterate de petiţionar, formându-se astfel dosarul nr. 1263/P/2004.
Prin rezoluţia din 15 februarie 2004 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitoarea O.A.A.
Prin rezoluţia din 16 februarie 2005 prim procurorul M.D.C. a admis plângerea formulată de petiţionari, dispunând infirmarea soluţiei atacate şi reluarea cercetărilor penale în cauză.
Ulterior, după completarea cercetărilor, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) şi g) C. proc. pen.
Reţinând aspectele menţionate, Curtea de Apel Oradea a apreciat că în cauză, în mod corect au fost date rezoluţiile din 26 octombrie 2005 şi 2 decembrie 2005, fiind dovedit că în mod corect au procedat instanţele dispunând neînceperea urmăririi penale, nesăvârşind nici o infracţiune.
Împotriva sentinţei penale nr. 20/ P din 1 martie 2006 a declarat recurs, în nume propriu petiţionarul B.M. şi în calitate de mandatar al fiului său B.L.M., criticând hotărârea judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a plângerii formulate.
Astfel, acesta a reiterat criticile formulate şi în faţa instanţei de fond, arătând că i-au fost încălcate drepturile procesuale şi procedurale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentinţa penală sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul promovat este nefondat urmând să-l respingă, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Curtea constată că, contrar susţinerilor petiţionarului, rezoluţiile atacate sunt temeinice şi legale, constatând în condiţiile legii, în mod corect inexistenţa indiciilor că s-ar fi săvârşit faptele pentru care s-a plâns petiţionarul.
De altfel, din nici un act al dosarului nu rezultă comiterea infracţiunilor reclamate de petiţionar, astfel încât Curea constată că atât rezoluţia din 26 octombrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea (dos. nr. 86/P/2005), cât şi rezoluţia din 2 decembrie 2005 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea (dos. nr. 403/VIII.1/2005) sunt temeinice şi legale, aspecte reţinute în mod corect de Curtea de Apel Oradea.
Hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluţiilor susmenţionate este temeinică şi legală făcând o analiză temeinică, în cuprinsul acesteia, cu privire la rezoluţiile procurorului de neîncepere a urmăririi penale şi respectiv de respingere a plângerii formulate împotriva acestei din urmă rezoluţii; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că nu există temeiuri pentru a dispune casarea acestei hotărâri.
Corect a reţinut prima instanţă că actele dosarului şi analiza acestuia nu confirmă existenţa unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor fapte penale ale persoanelor indicate de petiţionar în plângerea formulată.
În raport de toate cele învederate recursul declarat de petiţionar urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat în nume propriu de petiţionarul B.M. şi în calitate de mandatar al fiului său B.L.M. împotriva sentinţei penale nr. 20/ PI din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 RON (800.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3919/2006. Penal. Consumul ilicit de droguri... | ICCJ. Decizia nr. 3942/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
