ICCJ. Decizia nr. 4092/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4092/2006
Dosar nr. 37941/2/2005
Şedinţa publică din 26 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1224 din 6 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de P.C. cu privire la sentinţa penală nr. 22 din 11 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, considerând că motivele invocate nu se regăsesc printre cele expres prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Prin cererea adresată instanţei, P.C. a susţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b), deţine probe din care rezultă că autorul infracţiunii de înşelăciune şi fals material în înscrisuri oficiale pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare, este tatăl său în prezent decedat.
Susţinerea revizuientului nu s-a confirmat probele administrate, în cursul judecăţii stabilindu-se fără dubiu că este autor al infracţiunilor pentru care a fost condamnat, fapte pe care în cursul urmăririi penale le-a recunoscut.
Împotriva sentinţei, P.C. a declarat recurs susţinând că nu el a completat C.E.C. - urile fără acoperire şi nu are nici o contribuţie la săvârşirea infracţiunii, solicitând audierea unor martori.
Prin Decizia penală nr. 1052/ A din 28 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei, revizuientul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat.
Examinând temeinicia şi legalitatea hotărârilor atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt legale şi temeinice, recursul revizuientului prin care solicită casarea acestuia fiind nefondat.
Susţinerea potrivit căreia faptele au fost comise de tatăl său, P.C. nu are corespondent în probele administrate.
Pe parcursul procesului penal acesta a tergiversat nejustificat judecarea cauzei, nu a invocat niciodată săvârşirea faptei de altă persoană, iar în cursul urmăririi penale şi-a recunoscut vinovăţia.
Afirmaţia că tatăl său ar fi autorul infracţiunii este făcută la 11 ani de la decesul acestuia, intervenit în anul 1994, la 4 luni de la sesizarea instanţei.
Dacă va fi corespuns realităţii, nimic nu îl împiedica să o invoce pe parcursul procesului penal.
De altfel, motivul invocat de inculpat nu se înscrie în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., care prevede expres şi limitativ situaţiile în care o cerere de revizuire este admisibilă.
Faţă de aceste motive recursul declarat de revizuientul P.C. a fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.C. împotriva deciziei penale nr. 1052/ A din 28 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4091/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4317/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
