ICCJ. Decizia nr. 4051/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4051/2006
Dosar nr. 6357/1/2006
Şedinţa publică din 23 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/ F din 12 ianuarie 2006, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:
- dintr-o infracţiune unică continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., în o infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din iulie 2004) şi o infracţiune continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două fapte comise în luna august 2004), ambele aflate în concurs real (art. 33 lit. a) C. pen.);
- dintr-o infracţiune unică în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în o infracţiune prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din iulie 2004) şi o infracţiune continuată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (cele două acte din luna august 2004), aflate în concurs real, art. 33 lit. a) C. pen.
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul D.D.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. (fapta din iulie 2004).
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. (fapta din iulie 2004).
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 543/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. (fapta din luna august 2004 – două acte).
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., în condiţiile art. 67 şi 71 C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei perioada arestării, atât arestarea în vederea extrădării cât şi arestarea preventivă, începând cu 31 august 2004, la zi.
În baza art. 118 C. pen. şi art. 17, 18 din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat tablete MDMA, aflate în custodia I.G.P.R. şi s-a dispus distrugerea acestora.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la 500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că, prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpatul D.D.N., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), comise în concurs.
În fapt, s-a reţinut că, inculpatul se afla din anul 2003 în Olanda, în oraşul Amsterdam, unde locuieşte într-un apartament cu alte persoane care, la rândul lor, se ocupă cu traficul de droguri.
Inculpatul, în anul 2003, a fost vizitat de prietena lui, martora Z.G., şi la înapoierea acesteia în România, a pus în bagajul ei, într-un tub conţinând perle autobronzante, 30 de comprimate MDMA, cu scopul ca aceasta să le vândă în România.
Martora, ajunsă în Râmnicu Vâlcea, le-a oferit spre vânzare, însă a fost prinsă, în flagrant şi arestată, fiind trimisă în judecată într-un dosar separat.
Cu această ocazie, stabilindu-se activitatea infracţională a inculpatului, s-a permis, în cursul urmăririi penale, martorei să păstreze legătura cu acesta, atât telefonic, cât şi pe reţeaua internet, astfel că, prin corespondenţa electronică din zilele de 17, 18, 19 august 2004, cei doi au tratat livrarea din Olanda în România a unei noi cantităţi de 1.000 comprimate MDMA, ce urma să fie vândută cu 4 Euro bucata, într-un colet conţinând adidaşi şi ceasuri de mână pentru martoră şi sora ei, urmând ca sumele rezultate să fie predate tatălui inculpatului.
În dimineaţa zilei de 24 august 2004, inculpatul a anunţat telefonic pe martoră, că a predat coletul şoferului de pe un autocar al firmei E.L., ce urma să sosească la Sibiu, în data de 25 august 2004.
La data de 25 august 2004, coletul a fost ridicat de autorităţile române, de la autocar, fiind identificat după numărul de cod, pe care inculpatul îl comunicase telefonic martorei.
În acest colet au fost descoperite 1.000 comprimate MDMA, din care 30 au fost consumate cu ocazia analizelor de laborator.
La interval de câteva zile, după ce martora a predat tatălui inculpatului suma de 900 Euro, pentru cele 1.000 comprimate, încredinţându-l că mai poate vinde şi alte cantităţi, inculpatul a pregătit un alt colet, tot cu 1.000 de comprimate, pe care, în data de 31 august 2004, le-a depus, de asemenea, într-un colet, la autocarul firmei E.L.
În acest moment, s-a realizat prinderea sa în flagrant de către autorităţile olandeze, fiind şi arestat.
La data de 1 septembrie 2004, Tribunalul Vâlcea a dispus arestarea în lipsă a inculpatului, în vederea extrădării.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul D.D.N.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată, având în vedere gravitatea faptei şi săvârşirea acesteia cu intenţia obţinerii unor câştiguri băneşti însemnate, prin valorificarea drogurilor, dar şi consecinţele grave pe plan uman.
Un alt motiv invocat vizează greşita încadrare juridică dată faptei din luna iulie 2004, respectiv aceea de a ascunde în bagajele numitei Z.G.E., fără ştirea acesteia, a 30 de comprimate MDMA, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate, în sensul că, în mod greşit nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, deşi el la 20 iulie 2005 a formulat un denunţ şi a dat relaţii şi date cu privire la identificarea persoanei care furnizează drogurile. Un alt motiv de recurs, vizează greşita condamnare a inculpatului pentru fapte din iulie 2004, care nu a fost recunoscută de acesta.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 47/ A din 16 martie 2006, a admis apelurile parchetului şi inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în pedepsele componente.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridică a faptelor din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000; art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.D.N. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 57 şi71 C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive din 12 ianuarie 2006 la 16 martie 2006.
În baza art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului.
Cheltuielile judiciare din apel s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti care a criticat hotărârea din apel cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor săvârşite de către inculpat, întrucât mai trebuie să se reţină încă o infracţiune aflată în concurs cu infracţiunile pentru care a fost condamnat, respectiv cea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Acest motiv al recursului parchetului nu a mai fost susţinut de reprezentantul parchetului în şedinţa de judecată.
Alt motiv al recursului parchetului a fost în sensul că, instanţa de apel nu a prevăzut expres în hotărâre, dacă se menţin sau nu celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A mai fost criticată hotărârea din apel pentru greşita individualizare a pedepsei rezultante de numai 5 ani închisoare, care este considerată prea blândă în raport de limitele de pedeapsă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv, art. 3 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate cât şi din oficiu Curtea reţine următoarele:
Inculpatul D.D.N. a trimis din Olanda, în România, în lunile iulie şi august 2004, martorei Z.G., droguri de mare risc, spre a fi vândute în scopul obţinerii de importante foloase materiale.
În a doua jumătate a lunii iulie 2004, inculpatul a pus în bagajul martorei 30 comprimate MDMA, când aceasta a plecat din Olanda, iar când martora a ajuns în România, i-a cerut şi chiar a constrâns-o să vândă aceste droguri.
Această faptă constituie atât infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cât şi infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiuni săvârşite în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.
În a doua jumătate a lunii august 2004, inculpatul a cumpărat din Olanda alte 1000 comprimate MDMA, pe care le-a trimis prin poştă, aceleiaşi martore, pentru a le vinde, iar la data de 31 august 2004, inculpatul a fost prins în flagrant de autorităţile olandeze, când a predat un pachet cu alte 1.000 comprimate MDMA, la autocarul cu care urma să le trimită în România.
Aceste fapte constituie, de asemenea infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege, aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.
Deci inculpatul a comis două infracţiuni continuate în formă perfectă, prima fiind cea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi a doua prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiunea este continuată odată ce inculpatul, astfel cum s-a reţinut din materialul probator administrat, a săvârşit, la datele indicate mai sus, situate în timp apropiat între ele, pe baza aceleiaşi rezoluţii şi în realizarea dorinţei de a comercializa şi, astfel, obţine venituri, activităţi infracţionale ce prezintă, în fiecare parte, elemente constitutive ale infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc şi, respectiv, introducerea în ţară de droguri de mare risc.
În mod artificial instanţele au fragmentat actele infracţionale, condamnându-l pe inculpat în baza mai multor texte de lege.
În mod corect instanţa de fond a aplicat dispoziţiile prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen., având în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv vârsta, lipsa antecedentelor penale, faptul că a avut anumite probleme de ordin psihic anterior, atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului, precum şi faptul că iniţial, din proprie iniţiativă, faptele sale au avut ca obiect doar cantitatea de 30 de comprimate, iar în ce priveşte celelalte două acte cu cantităţi mari de stupefiante, o contribuţie importantă a avut-o şi insistenţa martorei Z.
Ca urmare, Curtea va admite recursul parchetului, va casa hotărârile pronunţate, va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi rejudecând cauza îl va condamna pe inculpat, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., şi în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi 76 C. pen., la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 35 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Se va face aplicarea art. 71 şi art.64 C. pen.
În ce priveşte motivul de recurs, referitor la faptul că instanţa de apel, în dispozitiv nu a prevăzut expres, dacă se menţin sau nu celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, aceasta a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond şi a schimbat numai încadrarea juridică a faptei.
Deci, instanţa de apel neprecizând că desfiinţează în totalitate sentinţa instanţei de fond, a menţinut celelalte dispoziţii ale acesteia.
Ca urmare, acest motiv de recurs urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 16 martie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe inculpatul D.D.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 612 din 12 ianuarie 2006 a Tribunalului Vâlcea.
Înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi rejudecând:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul D.D. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 35 C. pen., se aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)şi e) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 august 2004 la 23 iunie 2006.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4001/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 4055/2006. Penal → |
|---|
