ICCJ. Decizia nr. 4091/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4091/2006
Dosar nr. 6995/3/2006
Şedinţa publică din 26 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 758 din 3 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2656 din 21 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat inculpatul C.P., la patru ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi f), cu aplicarea art. 13, 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.:
S-a reţinut că, la data de 25 mai 2001, inculpatul împreună cu altă persoană a pătruns prin uşa deschisă şi neasigurată a unei boxe situată în blocul nr. 3 din str. Doamna Ghica, sector 2 de unde a sustras câteva cutii cu gresie, făptuitorii fiind surprinşi de proprietarul bunurilor sustrase.
Pentru a-şi asigura scăparea inculpatul a aplicat lovituri părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri, în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen., condamnatul a formulat cerere de revizuire susţinând că încadrarea juridică este greşită.
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la 6 februarie 2006, a fost sesizată instanţa cu concluzii de respingere a cererii pentru neîntrunirea cerinţelor cazului de revizuire prevăzut de textul invocat.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 310 din 14 martie 2006, a respins cererea de revizuire cu motivarea că în cauză nu au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Prin Decizia penală nr. 294 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins apelul declarat de condamnat, apreciindu-se nefondate criticele formulate în sensul că se impunea suplimentarea probelor şi audierea a doi martori care puteau relata împrejurări ce nu au fost cunoscute instanţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.P., acesta susţinând că temeiurile invocate justificau admiterea cererii de revizuire.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei.
Acest caz constituie, în baza art. 394 alin. (2) C. proc. pen., motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Din examinarea actelor dosarului se constată că prin cererea de revizuire condamnatul nu a contestat vinovăţia ci a susţinut că este greşită încadrarea juridică a faptei şi a solicitat suplimentarea probelor cu audierea a doi martori.
Or, nefiind invocate şi nici dovedite fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor legale invocate şi cerându-se schimbarea încadrării juridice într-o infracţiune mai puţin gravă, nu poate fi desfiinţată o hotărâre de condamnare, având autoritatea lucrului judecat.
În consecinţă, soluţia de respingere a cererii de revizuire a hotărârii de condamnare a fost în mod corect menţinută de instanţa de apel.
Faţă de considerentele expuse, constatând nefondate criticile formulate de recurentul condamnat, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.P. împotriva deciziei penale nr. 294 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4055/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4092/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
