ICCJ. Decizia nr. 4059/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4059/2006
Dosar nr. 3879/2/2006
Şedinţa publică din 23 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 27 martie 2006, Tribunalul Giurgiu a respins cererea formulată de condamnatul P.S., de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 105/2005 a Tribunalului Giurgiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a constatat, printr-o expertiză medico-legală, efectuată de S.J.M.L. Giurgiu că afecţiunile de care suferă petentul pot fi tratate în reţeaua sanitară a penitenciarelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul P.S., solicitând admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei, deoarece trebuie să suporte o intervenţie chirurgicală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 299 din 12 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru avocatul din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, prin care a invocat, din nou, că starea sănătăţii, îl împiedică să execute pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Susţinerile condamnatului sunt fără corespondent în actele dosarului.
Aşa cum este reglementată întreruperea executării pedepsei în legislaţia noastră (art. 455 C. proc. pen.), aceasta nu poate fi dispusă, pe considerente medicale decât „când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că, cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa".
Or, în speţă, expertiza medico-legală administrată în cauză, nu arată că petiţionarul ar fi pus de boala de care suferă în imposibilitate de a-şi executa pedeapsa, ci, dimpotrivă, că boala pe care o are, poate fi tratată în condiţii de detenţie.
Recursul condamnatului fiind astfel nefondat va fi respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca temeinică şi legală.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a avansului onorariului pentru apărătorul din oficiu din fondul Ministerului Justiţiei;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.S. împotriva deciziei penale nr. 299 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4057/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4274/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
