ICCJ. Decizia nr. 3916/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3916/2006
Dosar nr. 8390/1/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 40 din 10 august 2005, pronunţată în dosarul nr. 27/P/2004, al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnarea inculpatului H.C.G. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, adică 10 ani închisoare.
A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cuprinsă între 9 decembrie 2000 - 6 februarie 2004 inclusiv.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul B.C.G. a fost condamnat, la pedeapsa de 9 ani închisoare, în temeiul art. 189 alin. (2) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, adică 9 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive cuprins între 8 decembrie 2000 şi 6 februarie 2004 inclusiv.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi a art. 99 şi următoarele C. pen., inculpatul minor A.M. a fost condamnat la pedeapsă de 3 ani închisoare.
A fost interzis inculpatului minor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cuprinsă între 8 decembrie 2000 - 6 iunie 2001 inclusiv.
În baza art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), inculpata B.C. a fost condamnată, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 1 din Legea nr. 773/2002 s-a constatat ca fiind aplicată inculpatei B.C. şi în consecinţă, în baza art. 120 alin. (2) C. pen., termenul de încercare a fost redus la 2 ani.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 773/2002 şi art. 83 C. pen.
S-a luat act că părţile vătămate M.T.C. şi M.L. nu s-au constituit părţi civile în cauză şi în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 200 RON de la primii trei inculpaţi.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Pe data de 5 decembrie 2000, în jurul orelor 9,00, după o înţelegere prealabilă inculpaţii B.C.G. şi H.C.G., îmbrăcaţi în haine de culoare închisă şi cu cagule pe faţă, au bătut la uşa părţii vătămate într-un mod identic cu cel convenit de soţii M.T.C. şi M.L., cunoscând faptul că în locuinţă se află partea vătămată M.T.C., împreună cu copilul minor în vârstă de 3 luni. Recunoscând bătaia în uşă, partea vătămată a descuiat-o şi a deschis-o, dar văzând cele două persoane mascate, s-a speriat şi a început să ţipe, încercând să închidă uşa, dar nu a reuşit, cei doi intrând în forţă în locuinţă.
În momentele imediat următoare, inculpaţii au dus partea vătămată în camera în care se afla copilul şi au legat-o de mâini, condiţii în care aceasta le-a spus locul unde se găseau banii în locuinţă.
Întrucât partea vătămată ţipa, inculpaţii au legat-o cu o cămaşă la gură, obligând-o să se aşeze în genunchi lângă pat.
La un moment dat, partea vătămată a încercat să folosească telefonul mobil aflat pe pat pentru a cere ajutor dar a fost observată de agresori, motiv pentru care au legat-o mai bine de mâini şi de picioare.
Zgomotul produs în locuinţă de cei doi inculpaţi în încercarea de a căuta bani şi alte bunuri de valoare, a fost auzit de martorii Ş.E. şi I.D. care dându-şi seama ce se întâmplă au coborât în faţa blocului.
Realizând că prezenţa lor a fost simţită, inculpaţii au părăsit în grabă locuinţa părţii vătămate, având asupra lor telefonul mobil sustras şi suma de 5.000.000 lei. Pentru a nu atrage atenţia asupra lor, la părăsirea apartamentului cei doi inculpaţi şi-au dat jos cagulele de pe faţă, trecând în fugă prin aproprierea locului în care se afla martora Ş.E.
Inculpatul minor A.M. care asigura paza afară, a observat că din buzunarul unuia dintre agresori a căzut telefonul mobil şi l-a luat, după care a părăsit şi el zona.
După plecarea inculpaţilor, martora Ş.A.E. (actuală K.B.M.), a intrat în locuinţa părţii vătămate şi i-a desfăcut legăturile.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, care a criticat-o pentru omisiunea anulării pedepselor cu suspendare aplicate inculpatului H.C.G. prin sentinţa penală nr. 1271/1999 a Judecătoriei Braşov şi inculpatului A.M. prin sentinţa penală nr. 2526/2000 a Judecătoriei Braşov, cât şi inculpaţii care au solicitat achitarea în temeiul art. 11pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 7/ AP/MF din 18 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 410/P/AP/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 40 din 10 august 2005, care a fost desfiinţată sub aspectul omisiunii aplicării art. 85 C. pen., a pedepsei rezultante şi al timpului arestării preventive supus computării în cazul inculpaţilor H.C.G. şi A.M.
În rejudecare, în baza art. 85 C. pen., au fost anulate suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului H.C.G. prin sentinţa penală nr. 2964 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Braşov, precum şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1271 din 11 mai 1999 a Judecătoriei Braşov.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 luni închisoare şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţele de mai sus pedepsele de 10 ani închisoare şi de 6 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală apelată, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, care a fost sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive din perioadele 3 septembrie 1998 - 13 octombrie 1998 şi 9 decembrie 2000 – 6 februarie 2004.
În temeiul art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului minor A.M. prin sentinţa penală nr. 2526 din 23 noiembrie 2000 a Judecătoriei Braşov.
A fost descontopită pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală de mai sus în pedepsele componente de un an închisoare şi de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de un an închisoare şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive din perioadele 2 septembrie 2000 – 1 octombrie 2000 şi 8 decembrie 2000 – 6 iunie 2001.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Recursurile declarate de inculpaţii H.C.G., A.M. şi B.C.G. au fost respinse ca nefondate.
Nemulţumiţi de hotărârea instanţei de apel, inculpaţii a atacat-o cu recurs, solicitând achitarea, inculpatul minor A.M. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar ceilalţi doi inculpaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, au făcut o analiză corectă şi completă a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească reţinând o situaţie de fapt corectă şi în mod just vinovăţia inculpaţilor.
În încercarea de a-şi demonstra nevinovăţia, inculpaţii au dat declaraţii contradictorii în faţa organelor judiciare, cu privire la locul în care s-au aflat şi ce activităţi au desfăşurat în data de 5 decembrie 2000, între orele 10 şi 10,30, fiecare dintre aceste variante fiind în contradicţie cu declaraţiile martorilor oculari Ş.A.E., T.L. şi L.M. ale căror descrieri au contribuit la identificarea autorilor.
Faptul că inculpaţii au fost nesinceri în declaraţiile date este confirmat de raportul de constatare tehnico ştiinţifică privind detecţia psihologică a comportamentului simulat, din care rezultă că în cazul tuturor celor trei inculpaţi au fost evidenţiate modificări semnificative de reactivităţi psiho-emoţionale specifice, constitutiv şi definitoriu pentru comportamentul simulat în cauza cercetată.
Apărarea inculpatului minor A.M. că s-a aflat întâmplător în zonă şi că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, între el şi ceilalţi inculpaţi neexistând vreo înţelegere, este lipsită de substanţă.
Dacă într-adevăr inculpatul minor ar fi acţionat pe cont propriu apare nejustificat comportamentul său după intrarea în posesia telefonului. Numai prin existenţa unei înţelegeri prealabile între el şi ceilalţi doi inculpaţi poate fi explicată deplasarea lui la locuinţa inculpatului H.C.G. şi predarea telefonului mobil.
Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză se poate concluziona că inculpaţii H.C.G. şi B.C.G. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi lipsire de libertate în dauna părţii vătămate M.T.C., iar inculpatul minor A.M. de săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C.G., A.M. şi H.C.G. împotriva deciziei penale nr. 7/ Ap/MF din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Obligă recurenţii inculpaţi B.C.G. şi H.C.G. la plata sumelor de câte 270 RON (2.700.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 150 RON (1.500.000 lei), reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat A.M. la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3694/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3988/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
