ICCJ. Decizia nr. 4282/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4282/2006

Dosar nr. 7375/1/2006

Şedinţa publică din 4 iulie 2006

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 7375/1/2006, contestatorul M.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 2336 din 10 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 21963/1/2006.

În vederea soluţionării contestaţiei în anulare a fost ataşat dosarul nr. 21963/1/2006, în care a fost pronunţată Decizia a cărei anulare o solicită contestatorul M.M.

Fiind o cale extraordinară de atac, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile de folosire a acestei instituţii.

Astfel, potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârii definitive se poate face contestaţie în anulare când: procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii, partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar; împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

În speţă, obiectul cauzei îl constituie recurs împotriva hotărârii prin care s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.

În raport de dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte, examinând lucrările dosarului, constată că prezenta contestaţie în anulare nu este admisibilă, în cauză neregăsindu-se nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Astfel, se constată că la termenul când s-a soluţionat recursul contestatorul a fost prezent în instanţă, iar cauza cu care a fost investită instanţa nu este susceptibilă de aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) C. proc. pen., referitoare la încetarea procesului penal şi de asemenea, nu poate fi vorba de încadrarea principiului autorităţii de lucru judecat, motiv care ar interzice executarea acţiunii penale, de două ori pentru aceeaşi faptă şi în legătură cu acelaşi făptuitor [(art. 10 lit. j) C. proc. pen.)].

În consecinţă, constatând că cererea formulată de contestatorul M.M. nu se încadrează în prevederile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.M. împotriva deciziei penale nr. 2336 din 10 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4282/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond