ICCJ. Decizia nr. 4277/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4277/2006
Dosar nr. 8961/1/2006
Şedinţa publică din 4 iulie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52/ P din 16 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 4914/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.R.N., la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de:
- 6 ani şi 2 luni închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, măsură luată prin încheierea nr. 62 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 95/2005, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv de la 5 septembrie 2005, până la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 2841 C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.R.N. la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.L. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei în favoarea părţii civile M.I.M. cu titlu de despăgubiri civile şi s-a constatat că părţile vătămate B.A.N. şi M.L. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În noaptea de 18 august 2005, inculpatul B.R.N., însoţit de numiţii C.S., G.F.N. şi T.C. au consumat împreună băuturi alcoolice, în timp ce se afla pe strada Garofiţei din oraşul Ştei. În continuare, aflaţi cu toţii sub influenţa alcoolului, din motive minore s-au luat la ceartă cu partea vătămată B.A.N., aplicându-i câteva palme şi lovituri cu piciorul, după care trei dintre ei l-au abandonat plecând spre casă. Inculpatul B.R.N. şi-a continuat însă activitatea infracţională fugind după partea vătămată pentru a o prinde, punându-i piedică în momentul în care a ajuns-o din urmă. Profitând de faptul că partea vătămată B.A.N. era căzut la pământ, inculpatul s-a urcat peste acesta, a început să-l lovească cu pumnii în cap şi în zona toracelui, iar apoi l-a buzunărit, sustrăgându-i toţi banii pe care acesta îi avea asupra sa, respectiv 600.000 lei.
Partea vătămată B.A.N. nu a formulat pretenţii civile în cauză, precizând că suma de 600.000 lei i-a fost restituită în cursul urmăririi penale.
În aceeaşi noapte, de 18 august 2005, după comiterea faptei mai sus arătate, inculpatul a tăiat cu un cuţit, luat din bucătăria mamei sale, anvelopa şi camera de la roata stângă spate a autoturismului Dacia, aparţinând părţii vătămate M.I.M., autoturism care se afla parcat pe str. Garofiţei din oraşul Ştei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.500.000 lei.
Cu câteva zile înaintea datelor faptelor mai sus menţionate, respectiv în data de 5 august 2005, inculpatul, aflându-se pe str. Independenţei din oraşul Ştei, l-a ameninţat cu un cuţit pe numitul M.L., care a formulat plângere la organele de poliţie.
Inculpatul B.R.N. sesizând posibilitatea de a fi depistat de organele de poliţie, a aruncat cuţitul în grădina numitei F.S., loc în care a fost găsit, ridicat de organele de poliţie şi predat mamei inculpatului B.L.A.
Partea vătămată M.L. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
Împotriva cestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.R.N., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., reţinută în sarcina sa, iar pentru comiterea infracţiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., şi port ilegal de armă prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată) a solicitat aplicarea unei pedepse cu amenda penală. În motivare, a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă comiterea furtului de bani, declaraţiile părţii vătămate cu privire la suma de bani pe care a avut-o asupra sa fiind contradictorii.
Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 87/ A din 9 mai 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul B.R.N. împotriva sentinţei penale nr. 52/2006 a Tribunalului Bihor.
Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 160b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a apelantului şi a fost dedusă prevenţia pentru acesta la zi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel, în esenţă, că probele administrate în cauză (analizate în considerentele deciziei) conduc la concluzia că inculpatul a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., soluţia de condamnare a acestuia fiind corectă.
Totodată, s-a reţinut că pedepsele aplicate au fost judicios individualizate în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul B.R.N.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe, în raport circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi circumstanţele sale personale, respectiv a recunoscut comiterea infracţiunilor, este tânăr şi este de acord că acopere prejudiciile cauzate.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Recursul formulat nu este fondat hotărârile formulate în cauză, fiind legale şi temeinice.
Înalta Curte constată că în cauză, pe baza probelor administrate a fost stabilită corect situaţia de fapt, anterior menţionată, care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
S-a stabilit astfel că recurentul inculpat a săvârşit cu vinovăţie infracţiunile de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. şi cea de port ilegal de armă albă, prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, infracţiuni pentru care a şi fost condamnat.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate recurentului inculpat, au fost individualizate corect, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea şi dozarea pedepselor au fost avute în vedere, în cazul fiecărei infracţiuni comise, gradul de pericol social, concret al faptelor, care rezultă din natura infracţiunilor, din modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, de scopul urmărit de inculpat, cât şi din rezultatele socialmente periculoase produse.
La individualizarea pedepselor au fost avute şi circumstanţele personale ale recurentului care este recunoscut cu antecedente penale, este tânăr.
De asemenea, a fost avută în vedere şi atitudinea procesuală a recurentului inculpat care, în pofida probelor care demonstrau vinovăţia sa, a negat săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În raport de circumstanţele reale şi personale reţinute, au fost aplicate inculpatului pedepse orientate spre minimulspecial prevăzut de lege pe fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.
Înalta Curte constată că la pedeapsa rezultantă aplicată a fost aplicat şi un spor în raport de multitudinea faptelor comise şi de perseverenţa infracţională a inculpatului), corespunde atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului să scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constatând că recursul formulat nu este fondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.N. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 9 mai 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 5 septembrie 2005 la 4 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4274/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4282/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
