ICCJ. Decizia nr. 4286/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4286/2006
Dosar nr. 5543/3/2006
Şedinţa publică din 4 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 357 din 27 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul O.N. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani şi 717 zile închisoare aplicată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 553/2005.
Cererea condamnatului, fundamentată pe dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., a vizat situaţia precară a familiei sale, concubina sa întreţinând cei doi copii doar din sumele încasate cu titlu de alocaţii de stat pentru aceştia.
Analizând probele administrate, instanţa fondului a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile legale şi că motivele invocate nu sunt de natura împrejurărilor speciale avute în vedere de lege.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul, reiterând aceleaşi susţineri, considerând că îi sunt favorabile concluziile referatului anchetei sociale efectuate în cauză, astfel încât pe perioada a trei luni de zile de întrerupere a executării pedepsei închisorii se poate realiza venituri pentru susţinerea materială a familiei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că apelantul se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de tâlhărie.
Referatul întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 5 consemnează date legate de familia condamnatului compusă din doi copii (paternitatea unuia dintre aceştia nu este stabilită) rezultaţi din concubinajul cu numita I.F., care îi întreţine, resursele financiare rezumându-se la alocaţiile celor doi minori şi o situaţie locativă precară.
Fără a nega dificultăţile cu care se confruntă familia condamnatului, Curtea a reţinut că apelantul nu se află în nici una din situaţiile speciale avute în vedere de legiuitor, insurmontabile care să necesite luarea măsurii solicitate, deoarece, în alte condiţii s-ar aduce vătămări ireparabile familiei neajutorate.
Pe de altă parte, în susţinerea cererii, cât şi a apelului, cale devolutivă, nu s-au depus alte dovezi în măsură să reliefeze elemente noi care să contureze o altă situaţie de fapt decât cea care rezultă, de natură să convingă asupra posibilităţilor reale de care ar dispune apelantul şi care, doar în libertate fiind, le-ar putea utiliza spre beneficiul familiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, conform art. 379 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 347/ A din 27 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul O.N. împotriva sentinţei penale nr. 357/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Apelantul condamnat a fost obligat să plătească 80 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul O.N.
Prin motivele de recurs susţinute oral, condamnatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale de întrerupere a executării pedepsei închisorii, având în vedere că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., familia sa având o situaţie materială modestă.
Recursul condamnatului, care va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. (referitor la greşita aplicare a legii), nu este fondat, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.
Din actele existente la dosar, rezultă că petentul se află în executarea unei pedepsei de 5 ani şi 717 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 553/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult trei luni.
Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât şi consecinţele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni.
În speţă, însă, din actele existente la dosar, rezultă motivele invocate de condamnat în susţinerea cererii sale şi confirmate în parte şi de referatul de anchetă socială efectuată în cauză, în sensul că familia sa are situaţie locativă şi materială precară, nu au caracterul unor „împrejurări speciale", în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului, cu atât mai mult cu cât aspectele dovedite de probele administrate în cauză (singura sursă de venit a minorilor rezultaţi dintr-o relaţie de concubinaj este alocaţia acestora), nu au un caracter accidental, ci sunt de durată şi mai mult decât atât sunt anterioare începerii executării pedepsei închisorii aplicată recurentului (17 august 2005).
În consecinţă, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând că recursul formulat este nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.N. împotriva deciziei penale nr. 347/ A din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4282/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4398/2006. Penal → |
|---|
