ICCJ. Decizia nr. 4074/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4074/2006

Dosar nr. 9796/1/2006

Şedinţa publică din 23 iunie 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 509/P/2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, menţinerea stării de arest a inculpatului B.V.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că lăsarea în libertate a inculpatului în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este închisoarea de 4 ani şi temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia, impun în continuare privarea de libertate, mai ales, că în cauză s-a pronunţat o hotărâre de condamnare.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat judecarea în stare de libertate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, litera „d" a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În urma examinării lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că dispoziţiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecăţii în fond şi în apel, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate de instanţele competente.

Ca atare, încheierea instanţei investită cu judecarea apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe, prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului şi s-a dispus menţinerea acestei măsuri, este legală.

Inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 509/P/2006.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4074/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs