ICCJ. Decizia nr. 3854/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3854/2006
Dosar nr. 12136/3/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 337 din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 12136/3/2005, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi de inculpaţii B.G., S.V., M.K.A.A.N., B.A.H.H.A., A.M.A., Ş.F., N.H.K., P.E.A., N.A.M.S., K.M.T., S.G.A. şi H.S.M.M. împotriva sentinţei penale nr. 1512 din 30 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1831/2005 (nr. vechi).
A fost desfiinţată sentinţa penală a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.G., M.K.A.A.N., B.A.H.H.A., A.M.A., N.H.K.
Onorariul interpretului, de câte 100 RON pentru inculpaţii K.M.T., A.M.A., N.H.K. s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul avocatului din oficiu, de câte 100 RON pentru inculpaţii B.A.H.H.A., A.M.A., Ş.F., N.H.K., N.A.M.S., K.M.T., S.G.A. şi H.S.M.M. s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, în ceea ce priveşte măsura arestării preventive dispusă de instanţa de fond asupra inculpaţilor B.G., M.K.A.A.N., B.A.H.H.A., A.M.A., N.H.K. şi menţinută de curte printr-o încheiere anterioară a reţinut şi a constatat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea acestei măsuri preventive şi prin urmare a menţinut-o.
De asemenea, curtea de apel asupra cererilor inculpaţilor formulate pe acest aspect a apreciat că sunt nefondate şi le-a respins.
S-a considerat că măsura preventivă a arestării inculpaţilor este necesar a fi menţinută, deoarece faptele pentru care sunt cercetaţi aceştia reprezintă un grad de pericol social ridicat, iar persoanele inculpaţilor, prin conduita şi comportamentul lor au dovedit că reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Procesul penal, urmând a fi reluat de către instanţa de fond, în sensul administrării de noi probe, iar altele administrate, urmând a fi refăcute, inculpaţii pot influenţa buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti şi aflarea adevărului, astfel că se impune menţinerea lor în stare de arest.
Împotriva acestei decizii numai cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive au declarat, în termen legal, recursuri inculpaţii B.G., M.K.A.A.N., N.H.K., A.M.A., B.A.H.H.A., apărarea recurentului inculpat B.G., depunând şi motive scrise de recurs, iar pentru ceilalţi recurenţii inculpaţi au fost formulate doar oral motivele de recurs.
În motivele scrise de recurs, apărătorul ales, domnul avocat P.D. pentru recurentul inculpat B.G. a invocat drept temei cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., apreciind încheierea pronunţată ca fiind nelegală şi netemeinică, evidenţiind locul măsurii arestării preventive faţă de celelalte măsuri preventive în sistemul de drept procesual român, aspecte privind descinderea în locuinţa inculpatului, că acesta este cercetat pentru infracţiuni economice, respectiv evaziune, rambursări de TVA, declararea fictivă a sediilor a unor firme, prelungirile acordate în cauză în cursul urmăririi penale nu au fost justificate.
Ulterior după sesizarea instanţei de fond, aceasta în loc să facă o verificare atentă şi obiectivă a legalităţii, dar mai ales a oportunităţii menţinerii măsurii arestării preventive a adoptat aceeaşi poziţie, încheieri care au fost recurate, instanţa fiind mai mult preocupată de motivarea încheierilor de menţinere a acestui inculpat, deşi ceilalţi au avut cel puţin participare infracţională egală, fiind puşi în libertate.
Apărarea a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 148 lit. a) – f) C. proc. pen.
De asemenea, s-a apreciat că nici condiţiile referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică şi probele certe impuse în art. 148 lit. h) din acelaşi cod, nu sunt îndeplinite, deoarece pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social al faptei pentru care inculpatul este cercetat, nerezultând din natura faptelor, împrejurările săvârşirii acesteia, modalitatea de acţionare, cuantumul prejudiciului.
Astfel, în dosarul cauzei nu există date certe privind pericolul concret pe care inculpatul l-ar prezentat pentru ordinea publică, dimpotrivă este bolnav, a lucrat ca muncitor necalificat, ospătar, vânzător, gestionar, iar după 1989 şi-a organizat propria sa afacere care a prosperat, creând locuri de muncă şi a reuşit să salveze de la faliment întreprinderi.
S-a mai menţionat că nici conduita procesuală a inculpatului nu poate fi caracterizată ca refractară, refuzul la a da declaraţii este un drept legal, făcând referiri concrete la încălcări ale unor dispoziţii legale în anchetă, considerând că există riscul ca timpul scurs de la arestare, respectiv un an şi 6 luni să se transforme într-o detenţie definitivă, impunându-se în principal a se constatat, în principal că nu se impune menţinerea arestării preventive, casarea încheierii şi punerea în libertate a inculpatului B.G., iar în subsidiar, înlocuirea arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Concluziile orale ale apărătorilor recurentului inculpat B.G. asupra recursului declarat privind măsura menţinerii arestării preventive au fost consemnate în amănunt în partea introductivă a prezentei decizii, invocând cazurile de casare art. 3859 pct. 10, 171 şi 18 C. proc. pen.
De asemenea, au fost depuse concluzii scrise pentru acelaşi recurent inculpat, în care se fac referiri la măsurile preventive, practica C.E.D.O., decizii ale Înaltei Curţi, pe care le anexează, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M.K.A.A.N. în concluziile orale, în dezbateri a criticat Decizia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., susţinând că în motivarea acesteia nu sunt indicate date şi împrejurări concrete şi certe care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului. A arătat că, de la data luării măsurii arestării preventive faţă de clientul său, din octombrie 2004, s-au schimbat foarte multe elemente şi, la momentul actual, nu există probe certe că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret, şi care anume, pentru ordinea publică. În concluzie, a solicitat casarea în parte a deciziei şi revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe care îl apără.
Apărătorul recurenţilor inculpaţi N.H.K., A.M.A. şi B.A.H.H.A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi judecarea inculpaţilor în stare de libertate, susţinând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, în condiţiile în care infracţiunile pentru care inculpaţii sunt judecaţi sunt de natură exclusiv economică.
Concluziile procurorului, precum şi poziţiile recurenţilor inculpaţi, din ultimul cuvânt au fost arătate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.G., M.K.A.A.N., N.H.K., A.M.A., B.A.H.H.A. împotriva deciziei instanţei de apel numai cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive a acestora, prin prisma dispoziţiilor art. 141 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (4) din acelaşi cod, în aplicarea dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. e) teza ultimă C. proc. pen., precum şi a cazurilor de casare invocate, respectiv art. 3859 pct. 10, 171 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. cu nr. 165/P/2003 au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii B.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 48 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 279 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.H.K. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 48 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; El N.H.K. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 48 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.A.H.H.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 48 din Legea nr. 26/1990 republicată, art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 modificată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; A.M.A. arestat în cursul judecăţii, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 48 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă, în fapt, că inculpatul B.G. în perioada 19 iunie 2001 - 24 iulie 2001, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat şi administrator al SC B. SA CRAIOVA şi SC B.I. a determinat cu rea-credinţă cuantumul TVA de rambursat şi, în mod repetat, a obţinut de la D.G.F.P. Dolj suma totală de 37.530.690.329 lei. În perioada 19 iunie 2001 - 24 iulie 2001, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a ajutat-o pe învinuita P.E.A., să prezinte inspectorilor D.G.F.P. Dolj investită cu soluţionarea cererilor de rambursare formulate de SC B. SA Craiova, documente falsificate (facturi fiscale, balanţe contabile etc.). De asemenea, la două date neprecizate din cursul anului 2001, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat şi administrator al SC B. SA Craiova a completat şi semnat două declaraţii pe proprie răspundere prin care a atestat realitatea şi legalitatea documentelor prezentate inspectorilor D.G.F.P. Dolj, care au aprobat rambursarea nelegală a sumei de 25.846.315.021 lei. În perioada iunie 2001 - iunie 2003 a sprijinit în mod nemijlocit o grupare infracţională organizată care a acţionat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, grupare din care au făcut parte coinculpaţii mai sus menţionaţi. În perioada noiembrie 2001 - iunie 2003, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, i-a ajutat pe învinuiţii K.M.T., B.A.H.H.A., S.N.A. şi A.B., să se prezinte sub identităţi false la O.R.C. Dolj, notari publici şi inspectori D.G.F.P. Dolj, în vederea obţinerii de rambursări ilegale de TVA pentru un număr de 12 societăţi comerciale. În perioada iunie 2001 - iunie 2003, în calitate de membru al unei asociaţii infracţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, direct sau prin intermediar, a dispus retragerea sau transferarea sumei toate de 290.551.482.385 lei, din conturi deschise la bănci din Bucureşti şi Craiova, cunoscând că aceasta provine din rambursări ilegale de TVA. În sarcina acestuia mai fiind reţinute o serie de asemenea infracţiuni.
Inculpaţii N.K.A.A. M., K.H.N. şi B.A.H.H.A., în perioada ianuarie 2002 - iunie 2003, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, împreună cu coinculpaţii B.G., Ş.F. şi alţii s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni şi prin efectuarea unor operaţiuni comerciale fictive, au obţinut rambursarea sumei totale de aproximativ 223 miliarde lei, cu titlu de TVA pentru 12 societăţi comerciale fantomă din municipiul Craiova.
Inculpatul A.M.A. împreună cu coinculpaţii K.M.T., A.S., în cursul anului 2002 au participat sub identităţi false la înfiinţarea unor firme fantomă, folosite ulterior pentru rambursări ilegale de TVA, prezentându-se sub aceste identităţi în faţa autorităţilor publice, sprijinind astfel gruparea infracţională din B.G., N.K.A.A., K.H.N., B.A.H.H.A., S.V., S.A.M.A.N., Ş.F., P.E.A.
Faţă de inculpatul B.G. s-a dispus în cursul urmăririi penale, de către judecător, arestarea preventivă, în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., începând cu data de 04 octombrie 2004, măsură ce, ulterior, a fost prelungită şi menţinută de instanţe; faţă de inculpatul N.K.A.A.M. s-a dispus în cursul urmăririi penale de către judecător, arestarea preventivă, în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., începând cu data de 16 octombrie 2004, măsură prelungită şi menţinută ulterior de instanţe; faţă de inculpatul K.H.N. s-a dispus în cursul urmăririi penale, de către judecător, arestarea preventivă, în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., începând cu data de 16 octombrie 2004, măsură prelungită şi menţinută de instanţe; faţă de inculpatul B.A.H.H.A. s-a dispus în cursul urmăririi penale, de către judecător, arestarea preventivă, în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., începând cu data de 16 octombrie 2004, măsură prelungită şi menţinută de instanţe; inculpatul A.M.A. a fost arestat în cursul judecăţii, în primă instanţă la data de 12 aprilie 2005, reţinându-se ca temeiuri dispoziţiile art. 148 lit. c) şi h) şi art. 143 C. proc. pen., măsură menţinută ulterior de către instanţe.
Sentinţa penală nr. 1512 din 30 noiembrie a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1831/2005 (nr. vechi), prin care au fost condamnaţi inculpaţii mai sus arătaţi a fost apelată de către parchet şi aceşti inculpaţi, iar prin Decizia penală nr. 337 din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile parchetului şi ale inculpaţilor, inclusiv a celor indicaţi în mod concret, desfiinţată sentinţa penală a tribunalului, trimisă cauza spre rejudecare şi menţinută starea de arest a inculpaţilor B.G., M.K.A.A.N., N.H.K., A.M.A., B.A.H.H.A.
Împotriva deciziei instanţei de apel numai cu privire la măsura arestării preventive au fost declarate recursuri de către inculpaţii B.G., M.K.A.A.N., N.H.K., A.M.A., B.A.H.H.A.
Înalta Curte consideră că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 136 alin. ultim, art. 148 lit. h) C. proc. pen., raportat la art. 143 din acelaşi cod, pentru inculpaţii B.G., M.K.A.A.N., N.H.K., B.A.H.H.A. şi dispoziţiile art. 148 lit. c) şi h) C. proc. pen., raportat la art. 143 din acelaşi cod, pentru inculpatul A.M.A., avându-se în vedere natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, modalitatea concretă de săvârşire a acestora, amploarea activităţii infracţionale, pericolul social concret ridicat al faptelor, cuantumul foarte ridicat al prejudiciului, numărul mare de participanţi, persoanele inculpaţilor.
Totodată, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru inculpaţii B.G., M.K.A.A.N., N.H.K., B.A.H.H.A., A.M.A., respectiv atât condiţia referitoare la cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora, mai mare de 4 ani, cât şi aceea că lăsarea lor în liberate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, creând o stare de insecuritate, prin suscitarea unei reacţii din partea publicului privind săvârşirea lor.
Înalta Curte nu poate reţine criticile apărării recurenţilor inculpaţi referitoare la nerezonabilitatea măsurii arestării preventive a acestora, în condiţiile în care aceştia au fost arestaţi pe o perioadă relativ îndelungată de timp, deoarece în cauză pe lângă persistenţa existenţei indiciilor şi probelor cu privire la participarea inculpaţilor la săvârşirea unei multitudini de infracţiuni cu o gravitate deosebită, subzistă şi alte motive suficiente şi pertinente în menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive, respectiv complexitatea cauzei, concretizată în numărul mare de participanţi, diversitatea mijloacelor de probă ce urmează a fi administrate şi readministrate în cadrul cercetării judecătoreşti, în limitele casării dispuse, precum şi alte circumstanţe referitoare la persoana inculpaţilor.
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.G. în cursul urmăririi penale a fost depistat, la data de 19 octombrie 2004, având asupra sa un bilet (notă) cu următorul cuprins „N. te rog din suflet să te ocupi de mine că nu are cine! Mergi peste tot unde-ţi spun eu: vorbeşte cu unchiu să rezolve cazul pentru că este rău pentru toţi. Trebuie detensionat parchetul pentru că îmi atribuie lucruri pe care nu le-am făcut şi vor persoane care nu le cunosc bine, înţelegi tu. Să nu vă lăsaţi păcăliţi cu timpul, că nu este bine pentru nimeni, eu nu mai accept pentru o altă prelungire sub nici o formă. Ştie ce are de făcut şi cu cine să vorbească, să nu mai prelungească parchetul încă 30 de zile, că e rău. R. are ce trebuie la el ca să plătiţi avocaţii şi alte cheltuieli curente. Dacă e cazul apelaţi la un avocat să ridice actele de la R. cele de la R. şi B.G. SRL. Vorbiţi cu M. să vină un reprezentant al societăţilor, ştie el. Luaţi legătura cu M. şi C. Ştie R. să Meargă la omul acela şi să oprească porcăria asta. M. şi C. ştiu mai bine ce au de făcut şi de ce. Nu uitaţi că sunt bolnav şi că nu suport regimul de detenţie. Să ceară avocaţii expertiză la I.M.L. Urgent. sunaţi pe M. şi spunei să rezolve la Siria să nu poată ajunge nimic (ştie el). Vedeţi că F. şi L. au fost invitaţi să declare prostii, dar asta e. Eu te rog să nu te laşi cumva şantajată de careva şi să cedezi. Caută împreună cu unchiu un avocat cu influenţă la Curtea de Apel să poată să mă pună în libertate. Vorbeşte cu M. să susţină totul până viu şi să nu se dea la fund că e rău (Ştie Ea). R. să încerci să faci tot ce poţi şi să apelezi la toate cunoştinţele mele pentru rezolvare. Să aibă N. bani la dispoziţie pentru tot cei trebuie. Aveţi grijă să plătiţi oameni care vă ajută şi pe cei de acasă. Transmiteţi la firmă, la toţi să aibă grijă până vin eu. N. ai grijă de fete te rog din suflet. Te iubesc mult. Am încredere în tine.", aşa cum rezultă din actul de sesizare.
Tot în acelaşi act de sesizare se fac menţiuni exprese privind comportamentul inculpatului B.G., respectiv exercitarea direct sau prin intermediari în mod repetat a unor presiuni asupra coinculpaţilor Ş.F. şi P.E.A., care au colaborat cu organele de anchetă, iar inculpatul a încercat să-i determine, prin proferarea de ameninţări cu acte de violenţă asupra lor şi a familiilor lor sau prin alte mijloace de şantaj să-şi schimbe poziţie pentru a-l disculpa, luându-se măsuri de protejare a familiilor celor doi inculpaţi, dispunându-se inclusiv transportul lor separat la instanţă pentru a se evita luarea de contact cu inculpatul B.G.
Împrejurarea că inculpatul B.G. a făcut mai multe denunţuri cu privire la unele persoane faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale, respectiv B.S. şi Z.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum şi efectuarea de acte premergătoare din care au rezultat indicii cu privire la săvârşirea unor fapte de corupţie de către numitul M.I., aflându-se în situaţia prevăzută de art. 2 lit. a) pct. 2 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, iar infracţiunile cu privire la care a furnizat informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului se încadrează în cele calificate ca fiind infracţiuni grave, conform art. 2 lit. h) din aceeaşi lege, urmând a se aprecia cu privire la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, aspecte ce rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, în dosarul nr. 20/P/2006, din 08 martie 2006 este o circumstanţă a cărei evaluare revine instanţei de fond, excedând stadiului procesual al obiectului prezentei cauze.
De asemenea, referitor la circumstanţe personale ale inculpaţilor cetăţeni arabi, aceştia au mai participat şi la alte infracţiuni comandate în cadrul altor reţele infracţionale, inculpatul M.K.A.A.N. a încercat să influenţeze şi alţi coinculpaţi sau martori cooperanţi, aşa cum rezultă din actul de sesizare.
Totodată, Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de apărarea inculpaţilor întemeiate pe dispoziţiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., deoarece atât instanţa de fond s-a pronunţat asupra prelungirii şi menţinerii arestării preventive, dând eficienţă dispoziţiilor legale, specifice fazei procesuale a cauzei, precum şi al altor cereri formulate, cât şi instanţa de apel asupra cererilor formulate în materie, verificând conform art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., astfel că nu este incident cazul de casare invocat.
De altfel, nici celelalte cazuri de casare menţionate de apărarea inculpaţilor, respectiv art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen., nu pot fi avute în vedere, deoarece instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia verificării condiţiilor privind legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, în raport cu situaţia inculpaţilor, neexistând neconcordanţe între actele şi probele dosarului şi soluţia pronunţată sub acest aspect.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a motivat soluţia menţinerii arestării preventive a inculpaţilor în raport cu criteriile impuse de lege, existând posibilitatea influenţării bunei desfăşurări a cercetării judecătoreşti, în condiţiile reluării acesteia, pe parcursul căreia se vor administra probe noi şi reface altele.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia menţinerii arestării preventive a inculpaţilor dispusă de instanţa de apel în Decizia pronunţată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.G., M.K.A.A.N., N.H.K., A.M.A. şi B.A.H.H.A. împotriva deciziei penale nr. 337 din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii inculpaţi B.G. şi M.K.A.A.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar recurenţii inculpaţi N.H.K., A.M.A. şi B.A.H.H.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 RON (400.000 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru interpretul de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.G., M.K.A.A.N., N.H.K., A.M.A. şi B.A.H.H.A. împotriva deciziei penale nr. 337 din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii inculpaţi B.G. şi M.K.A.A.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 60 RON (600.000 lei).
Obligă recurenţii inculpaţi N.H.K., A.M.A. şi B.A.H.H.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 RON (400.000 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3838/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 387/2006. Penal → |
|---|
