ICCJ. Decizia nr. 408/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 408 din 23 ianuarie 2006
Prin plângerea formulată la 15 martie 2005 partea vătămată I.C. a solicitat condamnarea inculpaţilor M.N. - comisar de poliţie, şef I.P.J. Buzău, I.G. - comisar şef de poliţie, şef secţie cercetări penale din cadrul I.P.J. Buzău, V.O. - subcomisar de poliţie, şef secţie cercetări penale din cadrul Poliţiei municipiului Buzău, C.R. - consilier juridic la R.A.M. Buzău, R.I. – şef secţie L.S.M. Buzău şi M.V. - consilier juridic R.A.M. Buzău pentru comiterea infracţiunilor de insultă calomnie şi ameninţare, prevăzute de art. 205 şi art. 193 C. pen., comise în perioada ianuarie – martie 2005.
În motivarea plângerii partea vătămată a susţinut că a fost ameninţată şi insultată ori de câte ori a încercat să îşi soluţioneze problemele legate de locuinţa sa din Buzău, arătând că persoanele chemate în judecată au făcut afirmaţia că ar fi nebună şi că ar trebui internată în spital.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa penală nr. 110 din 10 mai 2005, şi-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii părţii vătămate I.C. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, reţinând că lucrătorii de poliţie chemaţi în judecată, cu gradele profesionale menţionate, au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare pentru care competenţa de judecată revine instanţei superioare.
Prin sentinţa penală nr. 61 din 28 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) şi art. 284 C. proc. pen., încetarea procesului penal împotriva inculpaţilor cu motivarea că partea vătămată I.C. a lipsit nejustificat la două termene consecutiv respectiv la 7 octombrie 2005 şi 28 octombrie 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal partea vătămată I.C. care a susţinut că la termenele din 7 octombrie 2005 şi 28 octombrie 2005 avea procese pe rolul Tribunalului Buzău şi respectiv al Judecătoriei Buzău şi că astfel absenţele sale erau justificate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2841 C. proc. pen., în cazul infracţiunilor arătate în art. 279 alin. (2) lit. a) din acelaşi cod, lipsa nejustificată la două termene consecutive în faţa primei instanţe este considerată drept retragere a plângerii prealabile.
Din examinarea textului rezultă că pentru a fi incident se cere ca absenţa părţii vătămate să conducă la concluzia că aceasta îşi manifesta dezinteresul faţă de rezolvarea cauzei şi tragerea la răspundere penală a făptuitorului.
Or, din actele dosarului, rezultă că partea vătămată cunoscând termenele acordate în vederea soluţionării plângerii penale împotriva inculpaţilor, nu s-a prezentat la data de 7 octombrie 2005, cu explicaţia că a fost Tribunalul Buzău unde avea calitatea de recurentă şi nici la data de 28 octombrie 2005 cu explicaţia că a fost la Judecătoria Buzău unde de asemenea era parte într-un proces.
Deşi cunoştea că plângerea penală aflată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti avea termene la 7 octombrie 2005 şi 28 octombrie 2005 partea vătămată nu a socotit necesar să formuleze cereri de amânare pentru imposibilitate de prezentare, ceea ce înseamnă că ea a dat atenţie celorlalte afaceri judiciare aflate pe rolul instanţelor menţionate.
Această pasivitate a părţii vătămate denotă dezinteresul faţă de rezolvarea plângerii adresară Curţii de Apel Ploieşti şi de tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, atitudine care a fost în mod justificat considerată drept retragere a plângerii prealabile.
Întrucât soluţia primei instanţe de încetare a procesului penal este conformă cu dispoziţiile legale evocate, critica formulată de partea vătămată în sensul greşitei încetări a procesului penal nu poate fi primită.
În consecinţă, s-a constatat nefondat motivul de casare invocat şi nu au existat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie care au fost luate în considerare din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, a respins recursul declarat de partea vătămată, ca neîntemeiat, şi obligat acesta la cheltuieli judiciare către stat.
arie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 364/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 439/2006. Penal → |
|---|
