ICCJ. Decizia nr. 362/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 362 din 20 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 286 din 24 mai 2004, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpaţii C.R. şi B.T., la câte 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea câte unei infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Instanţa a scăzut din durata pedepsei aplicate durata arestului preventiv a fiecărui inculpat din 26 mai 2003 la 16 iunie 2003.
Inculpaţii H.A., S.P.D. şi Z.I. au fost condamnaţi, la câte 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea câte unei infracţiuni prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că inculpaţii H.A. şi S.P.D. au fost arestaţi preventiv între 20 aprilie 2003 – 19 decembrie 2003 şi inculpatul Z.I. între 14 aprilie 2003 şi 19 decembrie 2003.
Executarea acestor pedepse a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani, cu obligarea inculpaţilor să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., atrăgându-se atenţia fiecărui inculpat asupra dispoziţiilor art. 863 alin. (4) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul G.C. din infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunea sus-menţionată, aplicându-se o amendă administrativă de 5.000.000 lei.
Inculpaţii N.M.C., C.C., T.A.M., P.I.G., B.L.M., T.C.I. şi M.R. au fost condamnaţi, la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Executarea acestor pedepse a fost suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-se atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. S-a constatat că inculpaţii N.M.C. şi C.C. au fost reţinuţi în 13 aprilie 2003.
Inculpaţii J.R., L.M. şi M.A.M. au fost condamnaţi, la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea câte unei infracţiuni prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum şi art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., pentru inculpatul M.A.M., arestat în altă cauză.
Executarea acestor pedepse a fost suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-se atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Inculpaţii A.I. şi B.J.W. au fost condamnaţi, la câte u an închisoare, pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, suspendându-se condiţionat aceste pedepse pe durata termenului de încercare de 3 ani, atrăgându-se atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul Ş.N.C. la un an închisoare.
În baza art. 864 C. proc. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 53/2002 a Judecătoriei Braşov şi s-a adăugat pedepsei de mai sus, astfel încât s-a dispus ca inculpatul să execute în final 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), scăzându-se din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive din 20 iulie 2001 la 17 aprilie 2002.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul C.C., echivalentul în lei a 2000 dolari S.U.A., de la inculpata B.L.M. echivalentul în lei a 2000 dolari S.U.A., de la inculpatul H.A. suma de 8.980.000 lei, de la inculpatul S.P.D. suma de 1.650.000 lei, de la inculpatul Z.I. suma de 2.450.000 lei.
Instanţa a confiscat 31,30 grame cannabis, cantitate ridicată de la domiciliul inculpatului Z.I., o pipă artizanală şi 6 comprimate de diazepam, aparţinând inculpatului S.P.D., 6 seminţe cannabis ridicate de la inculpatul N.M.C.
Drogurile confiscate s-a dispus să fie distruse, păstrarea de contraprobe fiind obligatorie.
În fapt, s-a reţinut că inculpaţii C.C. şi B.L.M. sunt din Republica Moldova şi au obţinut cetăţenia română în 1999, respectiv 2001.
Ei s-au stabilit în municipiul Braşov, locuind la diferite adrese. Pentru a realiza venituri, aceştia au vândut diferite obiecte de uz casnic în Piaţa Astra.
În toamna anului 2002, au început să distribuie droguri pe raza municipiului Braşov. Drogurile erau procurate ritmic de inculpatul C.C. din surse care nu au putut fi identificate în cursul cercetărilor.
Inculpaţii păstrau drogurile în locuinţa comună şi au vândut, împreună sau separat, cantitatea totală de 6 kg cannabis şi 60 grame haşiş, fie direct consumatorilor B.L.M., Ş.N.C., M.A.M. şi L.M., fie unor subdistribuitori, dintre care a fost identificat inculpatul H.A. Aceşti din urmă trei inculpaţi au vândut fiecare cannabis inculpaţilor G.C., J.R., T.A.M., B.L.M., M.R., P.I.G., A.I., N.M.C., C.C. şi T.C.I. care au cumpărat droguri în vederea consumului propriu.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul C.C. a cumpărat droguri de şase ori, aproximativ 25-30 pahare conţinând fiecare 30 grame cannabis la preţul de 30 dolari S.U.A./pahar. Inculpaţii C.C. şi B.L.M. au vândut drogurile la preţul de 50 dolari S.U.A./pahar sau 100.000 lei/1 gram, obţinând un profit total de 400 S.U.A.
Inculpatul H.A. a cumpărat de la aceşti inculpaţi de 30 ori câte 1-2 pahare la preţul de 50 dolari S.U.A. paharul. A revândut drogurile în doze de un gram, dând subdistribuitorilor pungi de 20 – 40 grame de preţuri variabile, astfel încât să rezulte şi cantităţi necesare consumului propriu, pe care să nu le mai plătească.
Inculpaţii S.P.D. şi Z.I. au vândut droguri către consumatori în doză de un gram, livrate în ţiple de pachete de ţigări la preţul de 100.000 lei/gram care le permitea consumul gratuit al unei părţi din cantitatea primită.
Instanţa a mai reţinut că toţi inculpaţii de mai sus livrau drogurile în mod obişnuit la domiciliul lor sau în diferite locuri publice din municipiul Braşov, stabilite în prealabil telefonic, cu plata în lei, pe loc sau pe datorie.
Toţi inculpaţii au colaborat şi au facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, în cauză aplicându-se dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov care a criticat-o pentru netemeinicia achitării inculpatului G.C., pentru care a solicitat condamnarea, a cuantumului redus al termenului de încercarea stabilit pentru inculpaţii H.A., Z.I. şi S.P.D., a reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., pentru inculpaţii N.M.C., C.C., T.A.M., P.I.G., B.J.W., T.C.I. şi M.A.M. şi a art. 74 lit. c) pentru inculpaţii J.R. şi L.M., a cuantumului redus al pedepselor stabilite în sarcina inculpaţilor şi a modalităţii de executare a pedepselor pentru inculpaţii T.A.M., A.I., M.A.M., J.R. şi N.M.C., solicitând aplicarea art. 861 C. pen., a cuantumului cheltuielilor judiciare stabilite la fondul cauzei.
În cauză, au declarat apel şi inculpaţii H.A., care a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen.; C.C. şi B.L.M. care au solicitat reducerea pedepselor aplicate; a solicitat reţinerea legii mai favorabile şi reducerea pedepsei; C.C. a solicitat achitarea sa ca efect al aplicării art. 181 C. pen., sau reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi reducerea pedepsei; T.C.I., care a solicitat aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi aplicarea unei amenzi orientată spre limita minimă; N.M.C. a susţinut aplicarea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 181 C. pen.; S.P.D. a solicitat reducerea pedepsei aplicate; J.R. a considerat că se impune aplicarea art. 81 C. pen., şi legea mai favorabilă; T.A.M. a solicitat aplicarea unei amenzi; B.J.W. a susţinut că instanţa trebuie să facă aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.; G.C. a solicitat aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., iar inculpatul M.A.M. a susţinut că în cauză se impune reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 170/ Ap din 23 mai 2005, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate în cauză de parchet şi inculpaţii şi rejudecând:
- a redus pedepsele principale ale inculpaţilor C.R. şi B.T. de la 7 ani la 5 ani închisoare; a inculpaţilor H.A., S.P.D. şi Z.I. de la 4 ani la 3 ani închisoare;
- a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţii G.C., N.M.C., C.C., T.A.M., B.L.M., T.C.I., J.R., M.A.M., Ş.N.C., P.I.G., M.R., L.M., A.I. şi B.J.W., în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), faţă de modificările legislative intervenite de la trimiterea lor în judecată (Legea nr. 522/2004) şi în consecinţă:
- a condamnat pe inculpatul G.C., la pedeapsa amenzii în cuantum de 30 milioane lei, suspendată în condiţiile art. 81 C. pen.; a redus pedepsele pentru ceilalţi inculpaţi, după cum urmează:
- C.C. şi M.A.M. de la câte 6 luni închisoare la câte 50 milioane lei amendă; pentru inculpatul M.A.M., înlăturându-se dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- P.I.G., de la 6 luni închisoare la 55 milioane lei amendă;
- B.L.M., T.A.M. şi M.R., de la câte 6 luni închisoare la câte 60 milioane lei amendă;
- T.C.I., J.R. de la câte 6 luni închisoare la câte 65 milioane amendă;
- B.J.W. de la un an închisoare la 64 milioane lei amendă;
- N.M.C. de la 6 luni închisoare la 70 milioane lei amendă;
- Ş.N.C. de la un an închisoare la 4 luni închisoare, urmare aplicării dispoziţiilor art. 83 C. pen., acesta urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.
Instanţa a avut în vedere, în principal, modificările legislative intervenite, raportat la încadrarea juridică şi datele pronunţării hotărârilor în fond şi, respectiv, în apel.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii C.R., B.T., H.A., Ş.N.C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov critică hotărârile sub aspectul individualizării pedepselor privind pe inculpaţii C.R., B.T., M.A.M., L.M., J.R., Ş.N.C. şi G.C., susţinându-se că, faţă de persoana inculpaţilor, de circumstanţele personale ale acestora, pedepsele aplicate nu sunt de natură a atinge scopul preventiv şi educativ prevăzut de legiuitor.
Recurenţii inculpaţi critică hotărârea pronunţată sub aspectul individualizării pedepselor, solicitându-se a se avea în vedere circumstanţele personale ale fiecărui inculpat, instanţa de recurs urmând să reindividualizeze pedepsele.
Recursurile nu sunt fondate.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de recurenţii inculpaţi, se reţin următoarele considerente:
Motivele de recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., însă ele sunt nefondate.
Instanţa de fond a reexaminat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de gradul de pericol social concret al faptelor, raportat la numărul actelor materiale, cantităţile consumate, perioada de timp pe parcursul căreia s-au exercitat acţiuni de persoana fiecărui inculpat, apreciind în mod corect că scopul preventiv-educativ al pedepselor poate fi atins şi în situaţia în care vor fi aplicate amenzi penale, în cazul inculpaţilor C.C. şi M.A.M., P.I.G., B.L.M., T.A.M. şi M.R., T.C.I., J.R., B.J.W., N.M.C.
Împrejurarea că faţă de inculpaţii M.A.M. şi J.R. a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea altor infracţiuni, nu poate fi avută în vedere la individualizarea pedepselor, deoarece s-ar încălca prezumţia de nevinovăţie.
De asemenea, chiar dacă inculpatul L.M. a mai fost condamnat, a fost reabilitate de drept, aşa încât, respectând efectele acesteia, această împrejurare nu poate fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Referitor la inculpaţii C.R. şi B.T., instanţa de apel în mod corect au redus pedepsele, având în vedere că inculpaţii beneficiază de dispoziţiile art. 16 din legea specială şi aplicându-se o pedeapsă îndreptată către maximul special, ca urmare a efectelor acestor dispoziţii legale, prima instanţă nu a dat eficienţă acestora.
Critica referitoare la pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia, faţă de inculpatul G.C. este de asemenea, nefondată.
Acest inculpat a cumpărat o singură dată cannabis şi s-a considerat că această acţiune singulară nu poate atrage concluzia că fapta nu ar prezenta pericolul social al unei infracţiuni, dar având în vedere persoana inculpatului care este tânăr, integrat în familie şi societate se impune aplicarea unei amenzi penale, aplicându-se şi dispoziţiile art. 81 C. pen.
Nu poate fi reţinută critica potrivit căreia o amendă penală suspendată apare ca fiind pur formală, deoarece legiuitorul, prevăzând o asemenea modalitate de executare a pedepsei a avut în vedere aplicarea acesteia în cazurile în care se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare. În consecinţă, este nefondat recursul parchetului.
Pentru identitate de raţiune, având în vedere că instanţa a respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi 52 C. pen., efectuând o bună individualizare în cauză, vor fi respinse şi recursurile inculpaţilor.
Inculpaţilor recurenţi B.T., H.A., Ş.N.C. şi C.R. li s-au redus pedepsele de către instanţa de apel, pedepsele aplicate fiind de natură a atinge scopul preventiv-educativ.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au fost obligaţi recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 364/2006. Penal → |
|---|
