ICCJ. Decizia nr. 353/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 353 din 20 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 1169 din 22 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3067/2005 s-a hotărât:
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.V., la 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanţa, de 179 zile, rest ce se contopeşte cu pedeapsa de 8 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.V. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 179 zile, din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanţa, rest ce se contopeşte cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.V. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 179 zile din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanţa, rest ce se contopeşte cu pedeapsa stabilită prin prezenta, de 2 ani şi 4 luni închisoare, în final, inculpatul execută pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 lit. b) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanţa, în pedepsele componente, după cum urmează:
1. - 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., în care este inclus şi restul de 179 de zile conform art. 61 C. pen.
2. - 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 61 C. pen., privind restul de 179 de zile închisoare.
3. - 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 61 C. pen., privind restul de pedeapsă de 179 zile.
4. - 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 192/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 61 C. pen., privind restul de 179 zile închisoare.
5. - 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 61 C. pen., privind restul de pedeapsă de 179 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 33 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 8 ani închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani şi 4 luni închisoare, stabilite prin prezenta sentinţă, cu pedepsele de 3 ani şi 3 luni închisoare, 3 ani şi 3 luni închisoare, 4 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani şi 2 luni închisoare, stabilite prin sentinţa penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanţa şi cu pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 2133 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., şi alin. (2) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 61 C. pen., privind restul de 179 zile închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a computat din durata pedepsei, durata executată începând cu 19 februarie 2004, la zi.
A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1683 din 20 august 2004 emis de Judecătoria Constanţa, în baza sentinţei penale nr. 1243 din 26 mai 2003 şi nr. 2882 din 22 noiembrie 2004 emis de Judecătoria Constanţa, în baza sentinţei penale nr. 2133 din 27 octombrie 2004 şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza prezentei sentinţe.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale şi a constatat că prin acestea nu s-au aplicat pedepse complementare sau măsuri de siguranţă.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, de 150 zile, aplicată prin sentinţa penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanţa, rest ce se contopeşte cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 150 zile din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanţa, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 150 zile, din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanţa, în final, inculpatul execută pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanţa, în pedepsele componente, după cum urmează.
1. - 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
2. - 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
3. - 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen. şi alin. (2) C. pen.
4. - 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
5. - 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A constatat că s-a menţinut beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 150 zile din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanţa.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare stabilite prin prezenta sentinţă, cu pedepsele de 3 (trei) ani închisoare, 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare, 2 (doi) ani închisoare, 2 (doi) ani închisoare şi 4 (patru) ani închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanţa şi cu pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2133 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanţa, pedeapsă în care s-a inclus şi restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1243/2003 a Judecătoriei Constanţa, de 150 zile, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a computat din durata pedepsei, durata executată în baza M.E.P.I. nr. 1684 din 12 iulie 2007 emis de Judecătoria Constanţa, de la 19 februarie 2004 la zi.
A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1684 din 12 iulie 2004 emis de Judecătoria Constanţa, în baza sentinţei penale nr. 1243 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Constanţa şi nr. 2881 din 23 noiembrie 2004 emis de Judecătoria Constanţa, în baza sentinţei penale nr. 2133 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanţa.
A menţinut celelalte dispoziţii ale celor două sentinţe şi constată că, prin acestea, faţă de inculpat nu s-au aplicat pedepse complementare sau măsuri de siguranţă.
În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 346 C. proc. pen.
A obligat inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă SC P.T. SRL, cu titlu de despăgubiri civile a sumei de 5.500 lei RON (55.000.000 lei ROL).
A constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata a câte lei RON (3.400.000 lei ROL) fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 30 lei RON (300.000 lei ROL) onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 17 februarie 2004, în baza unei înţelegeri comune prealabile de a sustrage un autoturism pentru a se plimba, inculpaţii s-au urcat în autoturismul marca Dacia 1310 condus de partea vătămată B.C., autovehicul aparţinând SC P.T. SRL.
În executarea hotărârii infracţionale, inculpaţii i-au solicitat şoferului să se deplaseze spre Complexul Comercial E. şi în momentul în care au ajuns pe o străduţă lăturalnică, inculpatul Ş.V. ce era aşezat pe bancheta din spate, l-a luat de gât pe partea vătămată şi i-a solicitat să coboare din autoturism, acesta conformându-se cererii inculpatului.
În continuare, inculpatul Ş.V. a urcat pe locul şoferului şi fără a poseda permis de conducere a condus autovehiculul spre Constanţa, localitate unde au ajuns, în jurul orelor 12,00, după ce în prealabil au alimentat cu benzină fără să plătească contravaloarea acesteia.
Ajunşi în municipiul Constanţa, inculpaţii au sustras o plăcuţă de înmatriculare pe care au aplicat-o la autoturismul sustras şi, în aceste condiţii s-au deplasat cu autoturismul prin localitate, toată ziua şi toată noaptea până, în jurul orelor 5,30 – 6,00, autoturismul fiind condus în acest interval de timp, alternativ, de către ambii inculpaţi.
Reliefăm că nici inculpatul C.M. nu poseda permis de conducere şi cu toate acestea a condus autovehiculul pe drumurile publice.
Totodată, evidenţiem că la un moment dat, în autoturism s-au urcat şi alte persoane, respectiv martorul C.D.E. şi martora M.L.
Autoturismul a fost abandonat urmare a faptului că, datorită unei acroşări cu o bordură, autovehiculul a fost avariat şi nu a mai putut fi folosit.
În momentul în care au părăsit autovehiculul, inculpaţii au sustras bunurile menţionate în actul de sesizare al instanţei.
Evidenţiem că atât fapta de sustragere de benzină, cât şi sustragerea plăcuţei de înmatriculare au constituit obiectul unui dosar penal ce s-a judecat de către Judecătoria Constanţa.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii Ş.V. şi C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivare au arătat că încadrarea juridică a faptelor nu este corectă, deoarece ei au comis infracţiunea de furt şi nu de tâlhărie. Totodată, au solicitat reducerea pedepselor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 813/ A din 25 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 3307/2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
S-a apreciat că ambele critici sunt nefondate, la dosar există probe că aceştia au deposedat partea vătămată prin violenţă, iar pedepsele aplicate sunt corect individualizate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii Ş.V. şi C.M., care au invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor pe care le consideră prea aspre.
În ultimul cuvânt inculpatul Ş.V. a precizat că nu a comis infracţiunea de tâlhărie, ci de furt.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la critica formulată de inculpatul Ş.V., critică ce se încadrează formal în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. (greşita încadrare a faptei), Curtea constată că aceasta nu este fondată.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpaţii, în baza unei înţelegeri prealabile comune, de a sustrage un autoturism, s-au urcat în data de 17 februarie 2004 în autoturismul condus de partea vătămată B.C. În momentul în care au ajuns pe o străduţă lăturalnică, inculpatul Ş.V., care era aşezat pe bancheta din spate, l-a luat de gât pe B.C. şi i-a solicitat să coboare din autoturism, ceea acesta a şi făcut, după care, cei doi inculpaţi au plecat cu maşina.
În mod corect ambele instanţe au apreciat că fapta inculpaţilor, care în baza unei rezoluţii infracţionale comune, prin violenţă şi ameninţare exercitate asupra părţii vătămate B.C., au sustras autoturismul marca Dacia 1310, faptă comisă în public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte critica formulată de ambii inculpaţi sub aspectul individualizării pedepsei aplicate (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), Curtea, de asemenea, apreciază că nu este fondată.
Inculpaţii au de executat pedepse de 8 ani închisoare (Ş.V.) şi, respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare (C.M.).
Cuantumul acestora este apreciat de Înalta Curte ca fiind corespunzător gradului de pericol social al faptelor comise şi periculozităţii inculpaţilor.
S-au avut, corect în vedere, modul de săvârşire a infracţiunii, prin cooperarea a două persoane, prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice asupra părţii vătămate, natura bunului sustras, scopul însuşirii şi fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de înmatriculare fals şi fără a poseda permis de conducere prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol care s-a şi concretizat, autoturismul fiind avariat ca urmare a unui accident.
Pe de altă parte, s-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, aceştia suferind mai multe condamnări pentru fapte similare, ceea ce demonstrează o perseverenţă infracţională deosebită.
În baza considerentelor mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 38516 C. proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, pentru fiecare inculpat, durata arestării preventive de la 19 februarie 2004 la zi.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, pentru fiecare inculpat a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 350/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 362/2006. Penal → |
|---|
