ICCJ. Decizia nr. 441/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 441 din 24 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 199/ F din 25 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209, alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 15 zile închisoare.
Potrivit art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 74 şi art. 76 C. pen., a mai fost condamnat şi inculpatul M.M., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 20 zile închisoare.
S-a constatat că infracţiunile din prezenta sentinţă, sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul M.M. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 614 din 05 aprilie 2004, a Judecătoriei Slobozia.
În baza art. 36 C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicare prin prezenta sentinţă, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 614 din 05 aprilie 2004, a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 614 din 05 aprilie 2004 a Judecătoriei Slobozia, privind mandatul de executare nr. 673 din 20 aprilie 2004.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului M.M. şi i s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 18 mai 2004, la zi.
S-a luat act că prejudiciul produs părţii civile S.N.I.F. Ialomiţa a fost acoperit.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile SC E.D. SA, sucursala Slobozia, suma de 116.255.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus restituirea către inculpatul M.G. a următoarelor bunuri: o lopată, o cazma, un baros, dălţi, 5 bucăţi chei fixe şi tubulare.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească către stat câte 6.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, pentru fiecare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările dosarului, a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
Inculpaţii M.G. şi M.M., domiciliază în comuna Ciochina, judeţul Ialomiţa şi au luat hotărârea infracţională de a sustrage obiecte din metal, pe care să le valorifice pentru a face rost de bani.
Pentru a duce la îndeplinire această hotărâre, în ziua de 7 martie 2004, s-au deplasat cu o căruţă trasă de un cal, în care au pus o lopată, o cazma, un baros, dălţi, chei fixe şi tubulare şi au ajuns în apropierea satului Crunţi, unde există o reţea de stâlpi pentru electricitate, în stare de conservare, iar pe stâlpi sunt montate console, cablu separator şi cablu pentru siguranţă.
Ajunşi aici, aceştia au găsit un stâlp de înaltă tensiune căzut şi de la care au demontat şi pus în căruţă consola metalică şi suporţi din metal, apoi au lovit cu barosul doi stâlpi din beton, cărora le-a determinat căderea şi deteriorarea şi de la care au luat consolele metalice distrugând izolatorii electrici.
Tot în acest context inculpaţii au sustras şi un număr de 4 bucăţi suporţi trecere izolatori din cadrul staţiei de irigare aparţinând S.N.I.F. Ialomiţa – Sistem Amara.
S-au sesizat organele de poliţie şi i-au surprins pe cei doi inculpaţi la locul faptei.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, s-a apreciat că inculpaţii au comis faptele ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt de componente ale reţelelor electrice în formă continuată şi de distrugere, sub calificarea juridică arătată în prima parte a considerentelor prezentei decizii, texte de lege în baza cărora au fost condamnaţi la câte două pedepse cu închisoarea, în concurs real şi cu aplicarea circumstanţelor atenuante personale, iar pentru inculpatul M.M. şi reţinerea stării de recidivă post executorie, prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea şi aplicarea pedepselor s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru inculpatul M.G. şi de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru M.M., cu executarea în regim privativ de libertate, sunt de natură să ducă la reeducarea acestora.
Cu privire la inculpatul M.M., s-a apreciat că subzistă temeiurile care au dus la arestarea acestuia, astfel că a fost menţinută în continuare starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv.
De asemenea, cu privire la inculpatul M.M., s-a mai reţinut şi constatat că fapta pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 614/2004, de către Judecătoria Slobozia este concurentă cu cele două fapte pentru care a fost condamnat prin prezenta sentinţă, astfel că s-a dispus contopirea lor, iar inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În cauză, s-a constituit ca parte civilă numai SC E.D. SA, sucursala Slobozia, iar instanţa, faţă de materialul probator de la dosar a apreciat că pretenţiile acesteia sunt întemeiate în limita sumei de 116.255.000 lei, sumă la care au fost obligaţi cei doi inculpaţi, în solidar, cu titlu de despăgubiri civile, potrivit dispoziţiilor înscrise la art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cum şi art. 998 C. civ.
În cauză a mai fost prejudiciată şi S.N.I.F. Ialomiţa, cu contravaloarea a patru panouri metalice, în sumă de 1.548.000 lei, însă fiindu-i restituite imediat după comiterea faptei, aceasta nu s-a mai constituit ca parte civilă, luându-se act de voinţa sa.
S-a dispus restituirea către inculpatul M.G. a unor bunuri ca: baros, cazma, lopată, dălţi, chei fixe şi tubulare, întrucât prin natura lor nu sunt destinate să servească numai la comiterea infracţiunilor şi nu-i aparţin în exclusivitate acestuia.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată în termen legal cu apel, numai de către inculpatul M.G., pe considerente vizând greşita reţinere a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), greşitei individualizări a pedepsei, ca fiind mare în raport de datele personale, precum şi de rezolvarea eronată a laturii civile, sub aspectul sumei la care a fost obligat, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă care este mai mică decât cea la care a fost obligat în solidar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, examinat apelul inculpatului sub aspectul celor trei motive invocate, a actelor şi lucrărilor existente la dosar, a sentinţei pronunţate în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 625 din 10 august 2005, apelul declarat a fost respins ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a motivat de către instanţa de apel că cele trei critici aduse sentinţei nu sunt întemeiate, întrucât instanţa de fond a dat faptelor comise de către inculpat încadrarea juridică legală în infracţiunea de furt calificat de componente ale reţelelor electrice în formă continuată, astfel încât nu se impune înlăturarea prevăzută art. 41 C. pen.
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei sub aspectul înlăturării modalităţii de executare a pedepsei prin privare de libertate şi aplicare art. 861 C. pen., s-a arătat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin această formă de executare şi în consecinţă a fost înlăturat şi acest motiv.
Cu privire la cea de-a treia critică privind greşita rezolvare a laturii civile, s-a arătat că stabilirea şi întinderea prejudiciului s-a făcut în raport cu acte şi lucrările de la dosar, inclusiv cu expertiza tehnică judiciară aflată la dosar şi potrivit căreia, prejudiciul suferit de către partea civilă este în limita şi întinderea la care au fost obligaţi cei doi inculpaţi în solidar.
În consecinţă, apreciindu-se că motivele de apel sunt neîntemeiate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca nefondat.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs tot de către inculpatul M.G., care potrivit motivelor scrise de la dosar, cum şi cu ocazia susţinerilor orale, a invocat aceleaşi critici ca şi în apel, referitoare la greşita încadrarea juridică sub aspectul reţinerii prevăzute art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu privire la infracţiunea de furt calificat, sub agravata înscrisă la alin. (3) lit. c) de la art. 208 şi art. 209 C. pen., a greşitei individualizări a pedepsei din punct de vedere a modalităţii de executare, cum şi rezolvarea în contrast cu prevederile art. 998 C. civ., în sensul obligării sale la o sumă mai mare decât prejudiciul suferit şi care nu este determinat, ceea ce atrage după sine casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru stabilirea corectă a prejudiciului.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, actele şi lucrările existente la dosar, Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este fondat, numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea de furt calificat, pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit mijloacelor de probă existente la dosar, se constată că instanţele au stabilit o situaţie de fapt certă şi fără echivoc privind activitatea desfăşurară de către cei doi inculpaţi, care în ziua de 07 martie 2004 s-au deplasat în zona satului Crunţi, din apropierea comunei de domiciliu, în căruţa trasă de un cal şi având asupra lor bunuri ca: baros, lopată, cazma, chei, etc. şi pe care le-au folosit în degradarea şi distrugerea stâlpilor de înaltă tensiune de la care au sustras bunuri ce aparţin SC E.D.
Prin modul cum s-a comis fapta, se constată că în mod greşit instanţele au reţinut la infracţiunea de furt calificat prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deşi aceştia au comis un singur act material privind sustragerea bunurilor şi nu acte repetate în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni pentru a se reţine agravanta prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Ca atare, motivul de recurs invocat în recurs, privind reţinerea greşită a prevederilor art. 41 salin. (2) C. pen., este fondat, el constituind caz de casare în sensul pct. 12 şi 17 de la art. 3859 C. proc. pen., astfel că se va admite recursul, urmând a se casa Decizia şi sentinţa numai cu privire la acest aspect, situaţie faţă de care se va descontopii pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare şi 15 zile închisoare.
De asemenea, se va înlătura dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu menţinerea circumstanţelor atenuante personale, cum şi a pedepselor aplicate.
Se vor contopii cele două pedepse, astfel că recurentul-inculpat va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
Referitor la cea de-a doua critică invocată de către recurent vizând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în raport de datele personale, întrucât sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins şi prin modalitatea de executare prevăzută de art. 81 C. pen. sau 861 C. pen., se constată este neîntemeiată.
Atât instanţele cât şi Înalta Curte apreciază că nu sunt temeiuri care să determine schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, faţă de criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât inculpaţii au comis infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social pentru care legiuitorul le-a încriminat cu limite de pedeapsă cuprinse între 4 şi 18 ani închisoare şi s-au avut în vedere celelalte elemente de individualizare privind buna conduită a inculpatului înainte de comiterea infracţiunii, că este infractor primar şi a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii, fapt pentru care i s-au aplicat circumstanţe atenuante personale, potrivit cărora pedeapsa ce i s-a aplicat a fost individualizată mult sub limita minimă de 4 ani închisoare la infracţiunea de furt calificat.
În consecinţă, făcându-se o individualizare corectă, cu respectarea şi interpretarea justă a dispoziţiilor înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins prin reducerea pedepselor sau schimbarea modalităţii de executare, întrucât s-au nesocotii dispoziţiile prevăzute la art. 52 C. pen., astfel că şi acest motiv de recurs se va înlătura.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs şi ultimul, referitor la greşita soluţionare şi rezolvarea laturii civile, constând în aceea că a fost obligat la un prejudiciu mai mare decât cel produs, se constată că este, de asemenea, neîntemeiat.
Instanţele, în rezolvarea laturii civile, au ţinut seama de toate mijloacele de probă de la dosar, inclusiv de Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în primul ciclu procesul când hotărârea instanţei de fond a fost desfiinţată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, precum şi de expertiza tehnică, care este fundamentată pe întreg materialul probator de la dosar şi care atestă fără echivoc că partea civilă a suferit un prejudiciu de 116.255.000 lei.
Prin urmare, soluţionarea laturii civile făcându-se pe baza unui probatoriu care redă întinderea prejudiciului şi nu pe baza unei aprecieri, cum greşit se susţine, se constată că această critică are un aspect formal şi se va înlătura, ca fiind neîntemeiată.
Recursul inculpatului a fost admis în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a fost casată Decizia şi sentinţa, numai cu privire la greşita reţinere a prevederilor 41 alin. (2) C. pen., la infracţiunea de furt calificat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 457/2006. Penal → |
|---|
