ICCJ. Decizia nr. 4317/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4317/2006
Dosar nr. 8953/1/2006
Şedinţa publică din 5 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 8 noiembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, dat în dosar nr. 488/P/2005, a fost trimis în judecată inculpatul P.V., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., reţinându-se următoarea situaţie de fapt:
„La data de 26 iunie 2005, partea vătămată B.C.C. s-a adresat organelor de poliţie cu o plângere penală, reclamând faptul că la data sus-numită, în jurul orelor 4,40-5,00, în timp ce se afla în parcul din apropierea B.R.D. Timişoara a fost deposedat prin violenţă de lănţişorul de aur pe care-l purta la gât.
Din plângerea părţii vătămate a reieşit că autorii agresiunii au fost numiţii C. şi C., tineri cu care partea vătămată se cunoscuse în acea seară la barul B.F. din zona Complexului Studenţesc din Timişoara.
Imediat după comiterea faptei s-a reuşit reţinerea numitului C. care după legitimare s-a stabilit că se numeşte B.B. Acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 441/P/2005 din 12 iulie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
La data de 29 octombrie 2005 s-a reuşit şi reţinerea numitului C. care s-a stabilit că se numeşte P.V. Din cercetările întreprinse în cauză s-a conturat următoarea stare de fapt:
În 25 iunie 2005, în jurul orelor 23,00, partea vătămată împreună cu numitul S.C. s-au deplasat la barul B.F. unde au consumat sucuri şi băuturi alcoolice. În acea împrejurare, partea vătămată şi prietenul său au făcut cunoştinţă cu doi tineri care s-au prezentat cu poreclele C. şi A. Aproximativ în jurul orelor 4,00, partea vătămată şi amicul său au decis să se deplaseze la discoteca G., sens în care i-a invitat cu ei şi pe numiţii C. şi A. Aceştia din urmă au refuzat însă invitaţia, motivând că aveau altceva de făcut. Ca atare, partea vătămată împreună cu S.C. s-au deplasat la discoteca unde însă, datorită vestimentaţiei neadecvate, nu li s-a permis intrarea.
Aşa fiind, după ce aceştia şi-au cumpărat de mâncare, au plecat spre casă.
La un moment dat, în timp ce se deplasau prin parcul din apropierea B.R.D., partea vătămată a simţit că cineva i-a smuls lănţişorul pe care-l purta la gât, după care o altă persoană i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste cap. Imediat după aceea, partea vătămată i-a recunoscut pe agresori ca fiind numiţii A. şi C. Deşi, atât partea vătămată cât şi S.C. au plecat în urmărirea celor doi, aceştia nu au mai putut fi ajunşi din urmă, reuşind să fugă.
De precizat este faptul că în timp ce fugeau, urmăriţi exact de partea vătămată şi amicul său, numiţii A. şi C. au fost văzuţi şi recunoscuţi de către numitul N.F.L. care se găsea în apropiere.
În cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea unei recunoaşteri din grup, împrejurare în care partea vătămată şi martorul S.C. l-au recunoscut pe numitul C. în persoana inculpatului B.B.
Audiat fiind inculpatul în legătură cu învinuirea care i se aduce, acesta a recunoscut că şi-a însuşit lănţişorul din aur aparţinând părţii vătămate, precizând însă că nu a uzat de violenţă. De altfel, inculpatul a arătat că partea vătămată se afla căzută la pământ iar lănţişorul se afla sub el.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag însă starea de recidivă, acesta fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 364 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Deta la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu termen de încercare de 2 ani şi 4 luni pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001".
Rechizitoriul de mai sus, care a fost înregistrat sub nr. 1084/P/2005 la Tribunalul Timiş a fost reunit cu rechizitoriul din 12 iulie 2005 al aceluiaşi parchet, dat în dosar nr. 441/P/2005, înregistrat la acelaşi tribunal sub nr. 6794/2005; în acest rechizitoriu a fost reţinută starea de fapt după cum urmează:
„La data de 26 iunie 2005, partea vătămată B.C.C. s-a adresat organelor de poliţie cu o plângere penală, reclamând faptul că la data sus-amintită, în jurul orelor 4,40-5,00, în timp ce se afla în parcul din apropierea B.R.D. Timişoara a fost deposedat prin violenţă de lănţişorul de aur pe care-l purta la gât. Din plângerea părţii vătămate a reieşit că autorii agresiunii au fost numiţii A. şi C., tineri cu care partea vătămată se cunoscuse în acea seară la barul B.F. din zona Complexului Studenţesc din Timişoara.
În urma cercetărilor întreprinse în cauză, s-au constatat următoarele:
În 25 iunie 2005, în jurul orelor 23,00, partea vătămată împreună cu numitul S.C. s-au deplasat la barul B.F. unde au consumat sucuri şi băuturi alcoolice. În acea împrejurare, partea vătămată şi prietenul său au făcut cunoştinţă cu doi tineri care s-au prezentat cu poreclele C. şi A. Aproximativ în jurul orelor 4,00, partea vătămată şi amicul său au decis să se deplaseze la discoteca G., sens în care i-a invitat cu ei şi pe numiţii C. şi A. Aceştia din urmă au refuzat însă invitaţia, motivând că aveau altceva de făcut. Ca atare, partea vătămată împreună cu S.C. s-au deplasat la discoteca G. unde însă, datorită vestimentaţiei neadecvate, nu li s-a permis intrarea. Aşa fiind, după ce aceştia şi-au cumpărat de mâncare, au plecat spre casă. La un moment dat, în timp ce se deplasau prin parcul din apropierea B.R.D., partea vătămată a simţit că cineva i-a smuls lănţişorul pe care-l purta la gât, după care o altă persoană i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste cap. Imediat după aceea, partea vătămată i-a recunoscut pe agresori ca fiind numiţii A. şi C. Deşi, atât partea vătămată cât şi S.C. au plecat în urmărirea celor doi, aceştia nu au mai putut fi ajunşi din urmă, reuşind să fugă.
De precizat este faptul că în timp ce fugeau, urmăriţi fiind de partea vătămată şi amicul său, numiţii A. şi C. au fost văzuţi şi recunoscuţi de către numitul N.F.L. care se găsea în apropiere.
În cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea unei recunoaşteri din grup, împrejurare în care partea vătămată şi martorul S.C. l-au recunoscut pe numitul C. în persoana inculpatului B.B.
Audiat fiind inculpatul în legătură cu învinuirea care i se aduce, acesta nu a recunoscut comiterea faptei.
Întrucât prejudiciul cauzat părţii vătămate, în valoare de 15.000.000 lei nu a fost recuperat, aceasta se constituie parte civilă în cauză.
Dat fiind faptul că până în prezent nu s-a reuşit identificarea numitului A., faţă de acesta se va dispune disjungerea cauzei în vederea cercetării.
Inculpatul B.B. nu este recunoscut cu antecedente penale".
În cauzele reunite, Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 188/ P din 13 februarie 2006, a stabilit o stare de fapt identică acelora din cele două rechizitorii, a dat aceeaşi încadrare juridică faptelor inculpaţilor, apoi a hotărât:
„În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul P.V., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie la pedeapsa închisorii de:
- 7 ani şi 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 100 C. pen., condamnă inculpatul minor B.B., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie la pedeapsa închisorii de:
- 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte săptămânal la S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Timiş;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., obligă inculpaţii în solidar să plătească părţii civile B.C.C. suma de 1.500 RON, contravaloarea brăţării din aur, despăgubiri civile.
Menţine starea de arest a inculpatului P.V. şi deduce arestul inculpatului şi reţinerea din 29 octombrie 2005 la zi.
Deduce arestul inculpatului B.B. de la 30 iunie2005 la zi şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă inculpaţii să plătească statului câte 800 lei RON cheltuieli judiciare."
Inculpatul P.V. a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând că a comis un furt şi nu o tâlhărie şi a cerut schimbarea încadrării juridice, respectiv micşorarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 176 din 3 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii,în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reducerea pedepsei, iar în ultimul său cuvânt, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt.
Examinând Decizia penală atacată atât prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Cu privire la motivul de recurs prin care inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, susţinerile inculpatului că nu a folosit violenţa în săvârşirea infracţiunii sunt infirmate de probele administrate în cauză.
În acest sens, deşi inculpatul a declarat constant că nu l-a deposedat pe B.C., din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă cu certitudine că inculpatul a smuls lanţul de aur de la gâtul părţii vătămate, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu de furt.
Aşa încât, susţinerile inculpatului că a găsit pe jos lănţişorul de aur nu reprezintă decât o încercare puerilă a acestuia de a suporta o consecinţă mai puţin severă a încălcării legii penale.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia, Înalta Curte apreciază că, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii, modul şi împrejurările săvârşirii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei, este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în cauză nefiind motive care să justifice această cerere.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 176 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 29 octombrie 2005 la 5 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4092/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4354/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
