ICCJ. Decizia nr. 4394/2006. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4394/2006

Dosar nr. 9518/1/2006

Şedinţa publică din 10 iulie 2006

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 401 din 28 noiembrie 2005, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpaţii:

- S.D. şi;

- S.S.C., la câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a dedus arestarea preventivă de la 7 aprilie 2005.

Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 1613,03 RON despăgubiri civile către C.A.S. Dolj şi la 517, 26 RON către C.A.S. Mehedinţi, plus dobânda legală şi la 1375 RON despăgubiri materiale şi 50.000.000 ROL despăgubiri morale către partea civilă C.I.D.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că, la data de 25 decembrie 2004, aflându-se într-o discotecă din comuna Salcia, Jud. Mehedinţi, inculpaţii au avut o altercaţie cu partea civilă C.I.D., căruia i-au adresat injurii, ceea ce a determinat şi riposta acestuia, în aceeaşi manieră.

Ulterior, partea vătămată a părăsit discoteca împreună cu martorii B.A., T.M. şi T.F.S., iar pe drum s-au întâlnit cu inculpatul S.S.C., care a continuat atitudinea agresivă asupra lui C.I.

La locul incidentului a apărut şi inculpatul S.D. iar partea vătămată, împreună cu persoanele care îl însoţeau, au încercat să se depărteze de cei doi, dar au fost ajunşi de aceştia, care au început să îl lovească cu pumnii şi picioarele.

Loviturile aplicate i-au produs acestuia leziuni ce au necesitat 55 zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în pericol.

Fapta comisă a fost dovedită cu procesul verbal de constatare, declaraţiile părţii vătămate şi martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor şi raportul de constatare – medico legală.

Împotriva sentinţei, inculpaţii S.D. şi S.S.C. au declarat apel, solicitând reţinerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 179 din 29 mai 2006, a respins apelul, ca nefondat, apreciind că din nici o probă nu rezultă că inculpaţii s-au aflat într-o stare de puternică tulburare sau emoţie, datorată atitudinii părţii vătămate ci, din contră, ei au fost cei care au declanşat incidentul.

De asemenea, s-a apreciat că pedepsele corespund criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei decizii, inculpaţii au declarat recurs.

Recursurile sunt nefondate.

În recursul său, inculpatul S.S.C. a invocat motivul prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Motivul invocat de inculpat este nefondat, din întregul material probator rezultând participarea inculpatului, alături de fratele său, coinculpatul S.D., la lovirea repetată, în zone vitale, a părţii civile.

Edificatoare în acest sens este declaraţia martorului B.A. care a văzut momentul lovirii părţii vătămate, afirmând că „în acel moment pe lângă învinuit au trecut în fugă S.S.C. şi fratele său S.D., care nu ştiu de unde au apărut, l-au ajuns pe C.I. şi au început să-l lovească cu pumnii şi picioarele până a căzut la pământ".

Martorul a intervenit şi i-a rugat pe cei doi inculpaţi să nu-l mai lovească, întrucât C.I. îşi pierduse cunoştinţa şi îi era teamă că îl omoară, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care cei doi au încetat agresiunea.

În mod temeinic şi legal instanţele au reţinut vinovăţia inculpatului S.S.C. dispunând condamnarea acestuia, astfel că în cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt aşa cum s-a susţinut în motivul de recurs.

Inculpatul S.D. a solicitat admiterea recursului şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, 174, 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. proc. pen., motiv prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

Critica nu este fondată, inculpatul S.D., împreună cu inculpatul S.S.C., a aplicat părţii civile C.I. multiple lovituri, cu intensitate, în zone vitale ale corpului.

Loviturile aplicate au produs fractură frontală dreaptă cu înfundare şi zonă de dilacerare cerebrală subadiacentă, precum şi alte multiple leziuni în zona capului şi datorită gravităţii acestora viaţa i-a fost pusă în primejdie.

Dat fiind zona vizată de inculpaţi, capul şi intensitatea loviturilor, se constată că aceştia au acţionat cu intenţia de a ucide şi nu cu intenţia doar de a vătăma partea civilă C.I., astfel că încadrarea juridică în infracţiunea de tentativă de omor este corectă.

Întrucât nu se constată motive care examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaţilor vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce arestarea preventivă pentru inculpatul S.D. de la 7 aprilie 2005 la 10 iulie 2006.

Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.D. şi S.S.C. împotriva deciziei penale nr. 179 din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.D., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 7 aprilie 2005 la 10 iulie 2006.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4394/2006. Penal