ICCJ. Decizia nr. 4127/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 942 din 05 septembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Caracal, a fost respinsă plângerea formulată de C.C., împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 183/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, din 27 aprilie 2005, privind pe numiții M.M., M.A. și P.I., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în plângerea petiționarului s-a arătat că intimații, în calitate de funcționari ai primăriei au aprobat și semnat autorizația de construire a unui gard împrejmuitor pentru numita G.F., deși nu trebuia acest lucru, avându-se în vedere faptul că asupra imobilului pentru care s-a acordat autorizație privind construcția gardului, numita G.F. are numai o cotă de 1, diferența îi aparține.
Au fost efectuate acte de cercetare penală de către parchet și prin rezoluția 183/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pe considerent că funcționarii din carul primăriei nu au acționat cu intenție, astfel că nu au comis infracțiunea pentru care s-a plâns.
Această sentință a fost atacată cu recurs și Tribunalul Olt, secția penală, prin decizia nr. 32 din 13 ianuarie 2006, a respins recursul și a menținut sentința penală nr. 942, ca legală și temeinică.
împotriva acestei decizii penale nr. 32 din 13 ianuarie 2006, Ciobanu Constantin a formulat contestație în anulare și Tribunalul Olt, secția penală, prin decizia penală nr. 229 din 09 martie 2006, a respins contestația în anulare, ca neîntemeiată., pe considerent că motivele invocate nu se regăsesc printre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Și împotriva acestei decizii penale nr. 229, C.C. a declarat recurs la Curtea de Apel Craiova, secția penală, care, prin decizia penală nr. 462 din 26 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestator și a fost menținută decizia penală nr. 229 din 09 martie 2006 a Tribunalului Olt.
C.C. s-a adresat înaltei Curți de Casație și Justiție cu recurs împotriva deciziei penale nr. 462 din 26 aprilie 2006, pe considerent că în mod nejustificat Tribunalul Județean Olt nu i-a admis contestația, astfel încât să fie desființată decizia nr. 32/2006 de către acest tribunal, soluție care a fost menținută în mod greșit și de către instanța ierarhic superioară, Curtea de Apel Craiova.
Examinând recursul declarat, în raport de obiectul acestuia, cum și de dispozițiile înscrise la art. 386 C. proc. pen., potrivit căruia contestația împotriva hotărârilor penale definitive se poate face potrivit cazurilor înscrise la lit. a) și d) de la textul menționat, se constată că este inadmisibil.
în cauză, hotărârea penală definitivă este cea pronunțată de către Tribunalul Olt, decizia nr. 32 din 13 ianuarie 2006 și împotriva căreia C.C. a formulat contestație în anulare, care i s-a respins de către aceeași instanță, Tribunalul Olt, prin decizia penală nr. 229 din 09 martie 2006, pe considerent că este neîntemeiată, celelalte căi de atac formulate de către recurent sunt inadmisibile.
Așa fiind, și cum contestația recurentului a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 462 din 26 aprilie 2006, recursul declarat de acesta este inadmisibil, pentru motivele invocate mai sus.
în consecință, recursul declarat se va respinge, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., deoarece folosirea unei căi extraordinare de atac nu mai este supusă altei căi de atac, așa cum de altfel a reținut Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 462 din 26 aprilie 2006.
Au fost văzute și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4145/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4126/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
