ICCJ. Decizia nr. 4120/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1126 din 14 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:
1. E.C.A., la un an închisoare, pentru instigare la instigare la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 25 C. pen., cu referire la art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. c) și e), art. 76 lit. b) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
2. C.T., la un an închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. b) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Pe latură civilă s-a luat act că partea vătămată O.Șt. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul adus fiindu-i acoperit integral, prin restituire în natură.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
în jurul orelor 12,00, din ziua de 17 februarie 2004, inculpatul E.C.A. se afla în Parcul Crângași din sectorul 6 al Capitalei, în compania a 3 tineri, printre aceștia fiind și O.Șt. La un moment dat, acestuia din urmă, unul din tineri i-a cerut o sumă de bani, iar când cel solicitat i-a dat-o, inculpatul a văzut că are asupra sa mai mulți bani și, ca atare, sub pretextul că-și sună un prieten, de la telefonul mobil al lui O.Șt. l-a contactat pe un anume M., acestuia cerându-i să trimită pe cineva pentru a-l ajuta la ceva.
M. (ulterior stabilindu-se că se numea M.L., neidentificat însă și pentru care urmărire penală s-a disjuns), l-a sunat pe C.T. în aproximativ 10 minute, cel din urmă s-a apropiat de grupul de tineri, l-a identificat pe E.C.A. sub pretextul că i-a lovit fratele, l-a controlat în buzunare și l-a lovit cu piciorul. Totodată, C.T. i-a cerut lui O.Șt. să scoată tot ce are în buzunare și când acesta a scos banii, inculpatul i-a smuls din mână, iar la riposta celui agresat, i-a dat o palmă și a fugit.
Suma de 3.654.000 lei sustrasă de inculpat în modalitatea descrisă, a fost găsită asupra lui.
împotriva sentinței ambii inculpați au declarat apeluri, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației de fapt și, deci, și a vinovăției lor, sens în care au cerut achitarea fie pentru inexistența faptei, fie pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care au fost condamnați.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penale nr. 53 din 25 ianuarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpați.
împotriva hotărârii pronunțată în apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, cu consecința greșitei stabiliri a vinovăției celor doi inculpați.
Recursurile nu sunt fondate.
Urmărirea penală și cercetarea judecătorească au stabilit, fără dubii, că inculpatul E.C.A., utilizând cartele telefonică luată de la O.Șt., l-a contactat pe M.L. care, la rândul lui l-a sunat pe coinculpatul C.T., derularea evenimentelor fiind descrisă de cel de-al doilea inculpat și de martorii oculari R.Șt. și A.A.
Faptul că persoana instigată, M., nu a fost cercetată și trimisă în judecată, nu are relevanță în ce privește stabilirea vinovăției inculpatului E.C.A., probele fiind convingătoare în sensul participării lui la săvârșirea faptei.
în ce privește vinovăția inculpatului C.T., materialul probator, inclusiv recunoașterile inculpatului, au relevat-o, iar susținerea că acesta, provenind dintr-o familie dezorganizată, creșterea și educarea lui având loc în colectivități de copii abandonați și starea sănătății psihice i-ar fi diminuat discernământul, au constituit, în viziunea instanței, circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Conform art. 192 din același cod, inculpații recurenți au fost obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4126/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4118/2006. Penal → |
|---|
