ICCJ. Decizia nr. 4126/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 8610/1/2006 la înalta Curte de Casație și Justiție, condamnatul C.I. a formulat contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 3020 din 11 mai 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
în motivarea contestației în anulare condamnatul a arătat că anterior s-a mai adresat înaltei Curți de Casație cu asemenea contestație care i-a fost respinsă prin decizia penală nr. 3020 din 11 mai 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
A mai susținut condamnatul că la pronunțarea deciziei prin care, s-a respins contestația în anulare nu s-a ținut seama de susținerile sale, în sensul de a se atașa și alte dosare, legate de cauza în care a fost condamnat și nici nu i s-a admis administrarea de probe prin care să facă dovada susținerilor sale, în sensul că nu se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat.
Diferit, condamnatul a mai arătat că judecata contestației în anulare a avut loc în lipsa sa întrucât cauza a fost amânată la o altă oră iar în momentul în care s-a prezentat, la ora fixată, i s-a comunicat că cererea formulată a fost judecată, fără a i se da posibilitatea să-și facă apărările pe care le aprecia că sunt necesare.
întrucât cauza a fost judecată în lipsa sa și a fost lipsit de dreptul de a se apăra a solicitat pe calea prezentei contestații în anulare, casarea deciziei la care a făcut referire și rejudecarea contestației în anulare cu luarea în considerație a tuturor susținerilor sale în măsura să dovedească lipsa sa de vinovăție.
Asupra contestației în anulare de față;
în art. 386 C. proc. pen. sunt arătate cazurile pentru care împotriva hotărârilor judecătorești definitive se poate face contestație în anulare și anume:
- a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
- c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar;
- d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Conform art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a) - c) trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora.
Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că în cererea de contestație în anulare de față nu au fost aduse dovezi în sprijinul acesteia pentru a se putea verifica în ce limite este ori nu fondată.
Din toate susținerile condamnatului în cererea scrisă depusă la dosar și în lipsa precizărilor obligatorii impuse de lege, nu se constată existența vreunui motiv care să se încadreze în cazurile expres și limitativ arătate în art. 386 C. proc. pen.
De asemenea se constată că la dosar nu au fost depuse dovezi care să justifice existența vreunui caz de contestație în anulare.
Diferit din conținutul practicalei deciziei nr. 3020 din 11 mai 2006, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care formează obiectul contestației în anulare se constată ca la data la care aceasta s-a judecat, procedura de citare cu condamnatul a fost legal îndeplinită, prin prezența acestuia în sala de judecată, fiind contrazisă susținerea sa potrivit căreia soluționarea cauzei s-a făcut în lipsa sa, fiind în acest fel lipsit de dreptul de a se apăra.
Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că prezenta contestație formulată de condamnatul C.I. este nefondată și a fi respinsă.
Aflându-se în culpă procesuală, condamnatul contestator a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecată prezentei căi extraordinare de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4127/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4120/2006. Penal → |
|---|
