ICCJ. Decizia nr. 4145/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 3/ MF din 7 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul S.I. a fost condamnat, la 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa să se execute în condiții de penitenciar.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 4 octombrie 2005 precum și reținerea de 24 de ore.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.M. suma de 31.000 RON, despăgubiri civile pentru partea vătămată I.C., din care 1000 RON daune materiale și 30.000 daune morale.
în fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
La data de 3 octombrie 2005, în jurul orelor 14,00, în timp ce partea vătămată I.C., în vârstă de 13 ani, se deplasa de la școală spre domiciliu și traversa pădurea C., a fost surprinsă de inculpatul S.I., care prin violență, a întreținut cu ea raport sexual.
Fapta inculpatului a fost încadrată în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., text în baza căruia s-a pronunțat condamnarea.
Situația de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de organele de urmărire penală, coroborate cu recunoașterea inculpatului.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că se impune, în raport de gravitatea faptei săvârșite aplicarea unei pedepse severe cu executarea în condiții de penitenciar.
împotriva sentinței au formulat apel inculpatul și partea civilă I.M.
în apelul său, inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei, susținând că pedeapsa aplicată este prea severă.
Dimpotrivă, partea civilă a susținut că pedeapsa aplicată nu corespunde gradului ridicat de pericol social pe care l-a avut fapta, în raport de vârsta minorei și de consecințele acesteia. în acest fel, partea civilă și-a reformulat motivele de apel invocate în scris, prin care solicitase și majorarea despăgubirilor civile, în principal a celor morale.
Prin decizia nr. 13/ A - MF din 5 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciindu-se că individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut cu aplicarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei, solicitând schimbarea acesteia dar fără a preciza temeiul și motivele; totodată, inculpatul a criticat individualizarea judiciară necorespunzătoare a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanțele sale personale, respectiv faptul că a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, a colaborat cu organele de cercetare penală și a achiesat la despăgubirea părții vătămate cu sumele pretinse de aceasta.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că recursul este nefondat.
1. Referitor la critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului de instanța de fond, menținută în apel, înalta Curte constată că nu este întemeiată, deoarece aceasta corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen., totodată, fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din același cod. O reducere a pedepsei, orientată, de altfel, spre cuantumul minim prevăzut de lege, nu se justifică în raport de gravitatea faptei și de antecedentele penale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior pentru tâlhărie și viol, pentru ultima infracțiune aplicându-i-se o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 30 octombrie 2002, având un rest de executat de 670 zile. în raport de această condamnare, inculpatul este recidivist postexecutoriu, așa cum de altfel s-a reținut și în considerentele sentinței, fără ca această stare de agravare a pedepsei să fie menționată și în dispozitiv. Cum însă numai inculpatul a promovat apel și recurs, hotărârile atacate nu se pot rectifica sub acest aspect, urmând ca starea de recidivă în care se află inculpatul să fie avută în vedere, în fapt, la examinarea criticii privind individualizarea pedepsei.
2. în ceea ce privește critica vizând încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, se constată, pe de o parte, că inculpatul nu a avut apel pe acest aspect, achiesând implicit asupra aspectelor ce vizau vinovăția și încadrarea juridică, iar în memoriul depus la dosar în recurs nu face referire la acest motiv de recurs, ci doar la reducerea pedepsei.
Examinând cauza din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia, precum și vinovăția inculpatului, astfel că hotărârile pronunțate sunt legale.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte, văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că nu sunt motive care să justifice o reducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4128/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4127/2006. Penal → |
|---|
