ICCJ. Decizia nr. 4117/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 131 din 1 februarie 2006, Tribunalul București, secția I penală a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.A.P. la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plată, în solidar cu coinculpatul minor N.E.V., acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente N.A., a sumelor de 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă I.C. și 1.455,51 lei părții civile C.A.S. a Municipiului București, la această din urmă sumă adăugându-se dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații, cunoscuți între ei, ambii fiind consumatori de droguri, pentru a-și procura bani, în seara de 13 august 2004, au mers acasă la I.C., amic al inculpatului B.A.P.
Odată ajunși au bătut la ușa de acces și când I.C. a deschis-o, ei, sub pretextul că o caută pe o anume N., au insistat, ceea ce l-a determinat pe locatar să-i invite în casă pentru a se convinge că acolo nu locuia altcineva.
După ce au pătruns în locuință, inculpatul B.A.P. s-a referit la I.C., l-a lovit cu pumnii și picioarele, în tot acest timp coinculpatul, căutând bunuri pentru a le fura, a luat un telefon mobil, o casetă și un ceas, iar inculpatul major, un portofel cu bani.
Strigătele de ajutor ale victimei au fost auzite de o vecină, I.E. apariția acesteia făcându-i pe inculpați să părăsească casa. I.C., lovit și sângerând, i-a relatat femeii cele întâmplate și i-a spus că îl cunoaște pe unul din agresori ca fiind P.
I.E. l-a recunoscut pe inculpat din fotografiile prezentate ei de poliție.
Actul medico-legal a reținut că I.C. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur și au necesitat pentru vindecare, 50 zile de îngrijiri medicale.
împotriva sentinței, a declarat apel inculpatul, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 204 din 15 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulțumit și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, calea de atac motivată de cazurile de casare prevăzută de art. 3859pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Materialul probator, administrat în ambele faze ale procesului penal, a conturat situația de fapt descrisă, precum și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Coinculpatul N.E.V., constant, a arătat că partea vătămată a fost lovită de inculpat, în tot acest timp el sustrăgând din casă bunurile, înțelegerea lor fiind tocmai aceea de a face rost de bani prin deposedarea, cu violență, de ceea ce au găsit în locuință, împărțirea contribuțiilor lor având loc odată cu hotărârea de a pătrunde în casa victimei.
Victima și martora I.E. au descris fără ezitări, acțiunile întreprinse de inculpat, el fiind recunoscut de femeie cu ocazia cercetării penale.
Apărările inculpatului, în sensul că ar fi venit la victimă după ce coinculpatul minor a furat bunurile, nu a fost susținută de nici o probă.
Privind pedeapsa aplicată, se reține că la individualizarea ei, instanța a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei este mărit și de împrejurările în care ea a fost săvârșită, respectiv într-o locuință și împreună cu un inculpat minor, iar inculpatul a fost nesincer și necooperant.
Executarea pedepsei prin privare de libertate va fi în măsură să realizeze și scopul, acela al prevenției generale și speciale, așa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 din același cod, inculpatul recurent a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4095/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4088/2006. Penal → |
|---|
