ICCJ. Decizia nr. 415/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați petiționarul G.G. președinte al C.C. înscriși la masa credală a C.C.M., filiala OC 3 Brăila a solicitat efectuarea de cercetări împotriva lichidatorilor judiciari B.M., administrator al SC S. SRL Galați și V.I.P., administrator al SC R.V.A. București, filiala Brăila pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că în perioada cât au fost desemnați lichidatorii au cheltuit ilegal sume de bani din conturile societății lichidate.
S-a mai susținut că acești lichidatori au fost favorizați de către magistrații judecători T.N. și O.G. care au îndeplinit calitatea de judecător sindic în dosarul nr. 1965/2002 al Tribunalului Brăila, secția comercială și contencios administrativ, și ca acești magistrați se fac vinovați de favorizarea infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C. pen.
De asemenea, petiționarul a mai solicitat efectuarea de cercetări față de M.D., P.M. și C.A.E., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cât și față de S.A., P.I., D.S. și N.V., pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă constând în aceea că au gestionat cu rea credință sumele deponenților brăileni.
Prin ordonanța nr. 6085/P/2004 din 8 decembrie 2004 Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, având în vedere că în cauză s-a solicitat cercetarea celor doi judecători.
Parchetul astfel sesizat, prin rezoluția nr. 158/P/2005 din 21 februarie 2005 a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători T.N. și O.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există.
Privitor la celelalte persoane, s-a reținut că prin rezoluția nr. 14/P/2004 a P.N.A., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faptele reclamate de delapidare și gestiune frauduloasă neexistând.
Prin rezoluția nr. 255/II/2 din 3 martie 2005 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins plângerea petiționarului G.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi magistrați.
în contra acestor rezoluții petiționarul a formulat plângere în temeiul art. 2781alin. (1) C. proc. pen., susținând că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații T.N. și O.G. este greșită, că aceștia au favorizat activitatea infracțională a lichidatorilor judiciari care au cheltuit ilegal sume de bani din conturile societății lichidate și că astfel trebuie să răspundă penal în baza art. 264 C. pen.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 50 din 25 august 2005, a respins plângerea petiționarului ca nefondată, constatând că faptele imputate celor doi magistrați nu există și că astfel soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul G.G. care a susținut că cei doi judecători sindic i-au favorizat pe lichidatori și ca atare trebuie să răspundă penal.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Recursul nu este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a reținut în mod corect că infracțiunea imputată de petiționar intimaților magistrați, prevăzută de art. 264 C. pen., nu există.
Actele premergătoare efectuate au atestat că magistrații, având calitatea de judecător sindic în dosarul nr. 1965/2002 al Tribunalului Brăila având ca obiect procedura de lichidare judiciară privind debitoarea C.C.M., filiala OC 3 Brăila și-au îndeplinit îndatoririle în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Din examinarea dosarului nu au rezultat acte ori gesturi ale magistraților cărora să le fie conferită semnificația juridică a unui ajutor dat unui infractor pentru a-i asigura acestuia folosul sau produsul infracțiunii în sensul art. 264 alin. (1) C. pen.
încheierile pronunțate de judecători în exercitarea atribuțiilor legale nu au fost atacate de petiționar în calitatea pe care o avea de președinte al C.C. prezumându-se că el a achiesat asupra conținutului și măsurilor dispuse.
Ca atare, soluția primei instanțe de confirmare a rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi magistrați pentru inexistența infracțiunii reclamate, este corectă.
Mai este de menționat că petiționarul în memoriul depus în recurs a susținut vinovăția făptuitorilor menționați în plângerea adresată inițial parchetului însă cercetările privitoare la aceste persoane fac obiectul unei alte cauze soluționată prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 10 februarie 2004, dată în dosarul nr. 14/P/2004 al P.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție.
Ca atare, instanța supremă fiind investită numai cu situația juridică a celor doi magistrați nu se poate pronunța asupra respectivelor susțineri ale recurentului petiționar.
Față de considerentele expuse, s-au constatat neîntemeiate criticile recurentului și nu au existat aspecte de nelegalitate ori netemeinicie care să poată fi examinate conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar și l-a obligat pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 402/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 430/2006. Penal → |
|---|
