ICCJ. Decizia nr. 465/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1134 din 2 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați următorii inculpați:
1. C.C., la 7 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în art. 350 C. proc. pen., cu referire la art. 160b C. pen., s-a menținut arestarea preventivă și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 28 decembrie 2004.
2. S.I., la 8 ani închisoare și la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.
în baza art. 865raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 173 din 31 ianuarie 2005 definitivă la 15 februarie 2005.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedeapsa de 8 ani închisoare și cea de 10 luni, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 cu referire la art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 6 ianuarie 2005 la zi.
în baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpaților să se mai afle în municipiul București pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpații au fost obligați în solidar la 14.000.000 lei daune materiale și la 40.000.000 lei daune morale către partea civilă T.S.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
Inculpații au fost găzduiți de partea vătămată T.S. în locuința acesteia din comuna Chiajna, pentru a o ajuta la diverse treburi gospodărești urmând a fi plătiți lunar pentru acestea.
La data de 26 decembrie 2004, după ce consumaseră băuturi alcoolice, inculpații au revenit la locuința părții vătămate, în jurul orei 19,00, și au mers în camera lor și la sugestia inculpatului C.C. au hotărât să fure banii părții vătămate.
în realizarea acestei rezoluții infracționale inculpatul C.C. a scos telefonul din priză, iar celălalt inculpat a tăiat cablul de la televizor pentru a-l folosi la imobilizarea părții vătămate, după care au mers la ușa camerei părții vătămate și au determinat-o să deschidă pretinzând că inculpatul S.I. se simte rău.
Când partea vătămată a deschis ușa inculpații au lovit-o cu pumnii în față, au trântit-o la podea, au lovit-o în continuare și au imobilizat-o legându-i mâinile cu cablul de la televizor. Pentru a o împiedica să țipe inculpații au legat-o la gură cu o bucată de perdea, după ce au încercat inițial să-i aplice peste gură bandă adezivă.
Inculpatul S.I. a căutat în lada patului și a sustras o pungă din plastic în care se aflau 15.000.000 lei, după care inculpații au părăsit imobilul lăsând-o pe T.S. în stare de inconștiență.
Cei doi au împărțit banii și s-au deplasat la București de unde au plecat în direcții diferite.
Din certificatul medico - legal nr. A2/71174 eliberat de I.M.L. București rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu și de un corp dur și prin comprimarea gâtului cu un corp dur, pentru care a necesitat 12-15 zile de îngrijiri medicale.
Inculpații au recunoscut comiterea faptei pe care au încercat să o justifice susținând că au efectuat diferite munci în gospodăria părții vătămate timp de 4 luni și nu li s-a plătit decât o parte din bani.
Instanța a reținut că aceste susțineri nu au fost dovedite și că această împrejurare, chiar dacă ar fi probată, nu poate atenua răspunderea penală a inculpaților.
S-a constatat că, în drept, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de artr.211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), natura și gravitatea faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, pericolul social ridicat al acestuia și circumstanțele personale ale inculpaților.
Prin decizia penală nr. 771/ A din 11 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, a menținut starea de arest a acestora și i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare.
S-a reținut că este nefondată susținerea inculpaților că pedepsele aplicate sunt prea aspre.
De asemenea, s-a reținut că este nejustificată solicitarea inculpatului S.I. de a efectua o expertiză medico - legală psihiatrică pentru a se stabili dacă a comis fapta cu discernământ, deoarece nu există nici un act medical care să ateste că acesta are probleme psihice.
Inculpații au declarat recurs în motivarea căruia au arătat că pedepsele aplicate sunt exagerate și că se impune reținerea unor circumstanțe atenuante cu scăderea pedepselor sub minimul special.
Recursurile își găsesc temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
Din actele dosarului nu rezultă existența unor împrejurări care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.
Pe de altă parte se constată că, deși împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, precum și urmările produse, conferă acesteia o gravitate deosebită, s-au aplicat inculpaților pedepse apropriate de minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă astfel încât reducerea acestora nu se impune.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 499/2006. Penal → |
|---|
