ICCJ. Decizia nr. 409/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 238 din 18 mai 2005, Tribunalul Constanța a condamnat, printre alții, pe inculpatul N.C., la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen., și a constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost acoperit.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la data de 3 septembrie 2004, a asigurat paza celorlalți coinculpați, care au sustras patru cuple de la vagoanele C.F.R., fiind surprinși de organele de poliție.
Prejudiciul, în sumă de 16.655.240 lei, cauzat C.F.R. M. SA, sucursala Constanța a fost acoperit prin restituire.
Apelul declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Constanța, care, prin decizia penală nr. 277/ P din 1 noiembrie 2005 a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
în baza art. 181C. proc. pen., a aplicat inculpatului amenda administrativă în sumă de 400 RON.
împotriva deciziei, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, invocând ca temei dispozițiile art. 3854pct. 18 C. proc. pen., în sensul că în cauză s-a făcut o eroare gravă de fapt, ceea ce a determinat achitarea inculpatului.
Recursul este fondat.
Din examinarea cauzei, rezultă că obiectul material al infracțiunii îl constituie cuple de vagoane C.F.R. a căror utilitate constă în funcționarea la parametri optimi a sistemului de frânare al acestora, ele fiind componente ale instalațiilor de siguranță și divizare a traficului feroviar, aspecte ce imprimă faptei un pericol social crescut.
Instanța de apel, considerând că fapta nu prezintă pericol, l-a achitat pe inculpat, invocând în susținerea deciziei două aspecte legate de persoana inculpatului și modicitatea prejudiciului.
Cu privire la persoana inculpatului N.C., se constată că acesta este recidivist, fiind condamnat de două ori, 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu și loviri, cu suspendarea condiționată a pedepsei, prin sentința penală nr. 960/1 aprilie 1999 a Judecătoriei Medgidia și un an și 2 luni închisoare pentru furt, prin sentința penală nr. 1869 din 26 mai 2001 a aceleiași judecătorii.
Coroborând natura faptei comise, grave prin urmările pe care le putea produce, cu persoana inculpatului, condamnat anterior pentru fapte de aceeași natură, se constată că aceasta prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, astfel că recursul parchetului urmează a fi admis, conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
în consecință, se va casa decizia penală nr. 277/ P din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța și, rejudecând, apelul inculpatului N.C. va fi respins, menținând sentința penală nr. 238 din 18 mai 2005 a Tribunalului Constanța, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu s-a plătit conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 368/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 402/2006. Penal → |
|---|
