ICCJ. Decizia nr. 4176/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4176/2006
Dosar nr. 8543/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 de la 31 ianuarie 2006, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul V.D., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 98/2005 a Judecătoriei Corabia, dispunând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 74 şi 76 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), sa menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se arestul preventiv executat de la 23 octombrie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1100 lei RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că a fost investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că în luna ianuarie 2004, inculpatul s-a mutat din comuna Celaru, judeţul Dolj, unde stătea cu mama sa, în comuna Giuvărăşti, judeţul Olt, pentru a locui cu tatăl său V.F. şi bunicul patern V.I.
Între părţi existau relaţii tensionate, generate de atitudinea victimei V.F., ce consuma frecvent şi exagerat alcool, neglijând treburile gospodăreşti.
În ziua de 21 octombrie 2004, cei doi s-au cerat din nou, inculpatul reproşând tatălui starea de ebrietate, că făcea gălăgie, deranjând vecinii.
În jurul orelor 20,00-21,00, în camera unde, în mod obişnuit, dormea inculpatul, victima a fost lovită cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, fiind doborâtă la podea.
S-a reţinut în conţinutul hotărârii, că în timpul incidentului s-a spart o oglindă, zgomotul produs de cioburi fiind sesizat de martorul V.I., bunicul patern ce obişnuia să doarmă în curte, pe un pat improvizat lângă imobil.
Abandonând victima căzută la podea, inculpatul a plecat din locuinţă la martorul I.N., în domiciliul căruia a rămas, până în jurul orelor 22,00, după care, însoţit de acesta şi martorul M.C., s-au deplasat la un local, unde au stat până în jurul orei 1,00.
După revenirea în domiciliu, inculpatul şi-a anunţat bunicul şi vecinii V.E., V.S., despre constatarea decesului tatălui său şi apoi au fost sesizate organele de poliţie.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 37/ A din 2 decembrie 2004 avizat de I.M.L. Craiova, a rezultat că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne, consecinţa unui politraumatism cu fracturi costale şi infiltrate sanguine în jurul lor, numeroase rupturi de ficat, hemoperitoneu, echimoze, plagă contuză şi excoriaţii, infiltrat sanguin al capsulei renale drepte, jumătatea superioară. S-a concluzionat că aceste leziuni au fost produse prin lovirea cu şi de corpuri contondente, iar alcoolemia victimei la momentul decesului a fost de 3 gr. %o.
Că inculpatul, este autorul agresiunilor exercitate asupra victimei cu consecinţa producerii unor leziuni ce au generat decesul, a reţinut instanţa şi faţă de constatarea pe corpul inculpatului, la examinarea din 25 octombrie 2004 a unor leziuni localizate la nivelul degetului mic al piciorului stâng (tumefiat), pe faţa dorsală picior stâng echimoză de 3 cm şi pe umărul drept şi faţa dorsală a braţului drept în treimea superioară echimoză violacee de 11/6 cm., leziuni care au putut fi produse la 22 octombrie 2004.
În plus, s-a arătat că pătrunderea inculpatului la revenirea în domiciliu, în camera unde se afla corpul victimei, încăpere neiluminată, nu se putea face decât prin ocolirea acestuia, care era orientat cu picioarele către uşa de acces, situaţie cunoscută de inculpat.
La acestea s-a adăugat împrejurarea confirmată de martorul V.I., ce a susţinut că, în domiciliul lor, după plecarea inculpatului V.D., nu a mai pătruns o altă persoană.
Conjugat cu probele expuse, s-a amintit şi de constatarea tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului disimulat, test solicitat de inculpat, ce a concluzionat că la întrebările relevante cauzei s-au înregistrat modificări semnificative ce pot fi interpretate ca indici cerţi ai comportamentului simulat.
În raport cu materialul probator administrat în cursul procesului, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor calificat, condamnându-l la o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de text, prin recunoaşterea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante, justificate de datele personale.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa cu motivarea că nu este autorul infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 149 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 436/P/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.D. împotriva sentinţei penale nr. 24 de la 31 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1035/2005.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus arestul executat de la 31 ianuarie 2006 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 150 lei RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei RON a fost avansată către B.A. Craiova, reprezentând onorariu apărător oficiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţia conflictuală existentă între inculpat şi victimă era de notorietate, ca fiind generată de comportamentul victimei, stăpânit de viciul beţiei, neglijent cu treburile gospodăreşti şi care avea o atitudine recalcitrantă faţă de martorul V.I., în apărarea căruia, adesea inculpatul intervenea.
Vinovăţia inculpatului a fost corect stabilită de instanţa de fond prin interpretarea tuturor probelor ce demonstrează prezenţa victimei în camera locuită de inculpat, declaraţiile acestuia şi ale martorului M.C. căruia, la bar i-a relatat acest aspect, cum şi împrejurarea că între momentul plecării şi revenirii inculpatului în locuinţă, în curtea şi imobilul descris nu au mai pătruns alte persoane.
La acestea s-au adăugat leziunile constatate pe corpul victimei, rupturi de ficat, fracturi costale, ce îşi găsesc corespondent în cele existente pe corpul inculpatului, la examinarea la care acesta a fost supus, localizate la nivelul piciorului stâng (tumefierea degetului mic), echimoză la pulpa stângă şi la nivelul braţului drept.
Zgomotul produs de spargerea oglinzii din cameră a fost sesizat de martorul V.I., a cărui declaraţie nu poate fi suspectată de subiectivism, care-l plasează ca moment, după plecarea inculpatului din locuinţă, ceea ce demonstrează că acest obiect s-a distrus prin mişcarea necontrolată a victimei după şi nu în timpul loviturilor aplicate de inculpat.
În acord cu aceste probe, ce au confirmat exercitarea de către inculpat a violenţelor asupra victimei a fost şi concluzia testului poligraf efectuat în cauză la cererea inculpatului, ce a concluzionat asupra unui comportament simulat.
Cum probatoriului i s-a dat o corectă interpretare, instanţa de fond, reţinând just vinovăţia inculpatului în raport cu care a încadrat corect fapta săvârşită şi a individualizat pedeapsa potrivit criteriilor legale, sentinţa a fot considerată ca fiind legală şi temeinică.
În considerentele deciziei au mai fost făcute menţiuni cu privire la temeiurile legale corespunzătoare măsurilor dispuse.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul V.D., fără a arăta în scris motivele.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 10, 14 C. proc. pen., arătând că nu există nici o probă concludentă, în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului, deoarece o altă persoană a pătruns în locuinţa când acesta se afla la local, impunându-se, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
De asemenea, apărătorul recurentului inculpat a menţionat faptul că o serie de probe nu i-au fost luate în considerare, expertiza medico-legală, declaraţiile martorilor, astfel încât nu i s-a dat posibilitatea de a-şi realiza o apărare efectivă. În condiţiile în care inculpatul ar fi putut administra probele cerute s-ar fi putut stabili fără echivoc că este nevinovat de fapta, reţinută în sarcina sa, solicitând, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Totodată, apărătorul recurentului inculpat, a învederat, în subsidiar, greşita individualizare a pedepsei aplicate, deoarece aceasta este prea severă, în raport cu datele care caracterizează persoana inculpatului.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul inculpat V.D. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 10, 14 C. proc. pen., precum şi pentru un alt motiv decât cele arătate, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În conformitate cu art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Legiuitorul a reglementat în mod concret în conţinutul art. 63 C. proc. pen., probele şi modalitatea de apreciere a acestora, respectiv constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Dispoziţiile legale arătate sunt menite să asigure îndeplinirea scopului procesului penal statuat de legiuitor în art. 1 alin. (1) C. proc. pen., respectiv constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Înalta Curte constată din analiza cauzei că instanţa de apel, atât prin însuşirea argumentelor primei instanţe, cât şi în baza propriului examen a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale prevăzute de normele mai sus menţionate, printr-o interpretare eronată că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, au fost complete şi suficiente în stabilirea situaţiei de fapt, a vinovăţiei inculpatului V.D., având drept consecinţă, trimiterea în judecată, şi respectiv condamnarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., omor calificat.
Astfel, în mod constant inculpatul V.D., în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa.
În declaraţia dată, la data de 24 octombrie 2004, la procuror şi în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu P.R., cu împuternicire avocaţială la dosarul de urmărire penală, inculpatul V.D. a arătat „…Cu privire la infracţiunea pentru care sunt cercetat, infracţiune pe care nu o recunosc, formulez următoarele precizări: Începând cu luna ianuarie a anului 2004 m-am mutat la bunicul meu V.I. care locuia împreună cu tatăl meu V.F. pe raza comunei Giuvărăşti, judeţul Olt. Personal eu locuiam într-una din camerele unui imobil, tatăl şi bunicul meu locuiau efectiv într-un alt imobil situat însă în aceeaşi curte. Din ianuarie şi până în prezent între mine şi tatăl meu au avut loc în mod frecvent certuri, personal, reproşându-i acestuia consumul exagerat de alcool, fără însă ca acesta să fie agresat fizic de către mine.
Pe data de 21 octombrie 2004, în jurul prânzului, tatăl meu a plecat cu atelajul particular la o suprafaţă pe care urma să o are. Eu am mers la un vecin, respectiv la I.N., unde am rămas până în jurul orelor 15,00, după care m-am întors în domiciliul meu unde am pregătit nişte ardei pentru iarnă. În jurul orelor 18,00, s-a întors de la câmp tatăl meu V.F., aducându-mi la cunoştinţă faptul că nu a reuşit să are suprafaţa respectivă din lipsa banilor.
Deoarece tatăl meu se afla din nou sub influenţa băuturilor alcoolice i-am reproşat starea în care se afla, fără însă a-l agresa fizic. În jur de ora 19,30, am plecat la Z.N. … De la acesta împreună cu el şi N.C. ne-am deplasat la barul lui B. unde am rămas până, în jurul orei 1,00, noaptea cu menţiunea că am observat prezenţa mai multor persoane în local, în special bătrâni, persoane pe care nu le mai pot nominaliza …. În jurul orei 1,00, împreună cu N.C. şi Z.N. am plecat către domiciliile noastre cu precizarea că la poarta numitului Z.N. am mai stat de vorbă aproximativ o oră, după care Z.N. a plecat în locuinţa sa, eu şi N.C. continuându-ne deplasarea către domiciliile noastre care sunt apropiate.
După ce am pătruns în curte am mers în bucătăria amenajată în imobilul în care locuia efectiv bunicul meu unde am servit masa, după care am intrat în camera în care locuiam efectiv. În momentul în care am pătruns în cameră am remarcat prezenţa pe jos a unor cioburi şi am mers în camera vecină unde am aprins becul în momentul în care am revenit în camera iniţială am constatat că tatăl meu era căzut jos, cu faţa în sus, orientat cu picioarele către uşa de acces. Am încercat să-i acord primul ajutor, încercând să-l ridic însă am realizat că acesta decedase, ceea ce m-a determinat să cer ajutor vecinilor mei V.E. Aceasta s-a prezentat împreună cu fiul ei V.S., după câteva momente, sugerându-ne să ne deplasăm la organele de poliţie în vederea sesizării.
Am făcut acest lucru împreună cu V.S., la faţa locului deplasându-se lucrătorii postului de poliţie Giuvărăşti care au izolat locul în care se afla victima. Cu această ocazie mi s-a adus la cunoştinţă că moartea tatălui meu a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecinţa unui politraumatism cu fracturi costale, rupturi de ficat şi hemoperitoneu, iar leziunile constatate la autopsie, au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente. Nu-mi pot explica în ce împrejurări s-a produs decesul tatălui meu deoarece personal, nu am exercitat asupra acestuia nici un act de violenţă fizică".
În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul V.D. a avut aceeaşi poziţie adoptată din cursul urmăririi penale, fiind făcute şi precizări suplimentare, astfel „În ziua de 21 octombrie 2004, în jurul orelor 11,00, am fost rugat de un cetăţean din comună să merg la arat, dar tatăl meu s-a opus pentru că eu nu ştiam care este parcela de teren a acelui cetăţean. Victima s-a oferit să meargă să are terenul respectiv, a plecat la câmp cu căruţa, în jurul orelor 12,00, iar eu am rămas acasă cu bunicul. Tatăl meu a revenit la ora 18, părea să fi consumat o anumită cantitate de alcool, dar nu era în stare de ebrietate. A intrat cu căruţa în curte prilej cu care am constatat că nu prezenta nici un fel de leziuni la nivelul feţei. Ne-am înţeles ca în ziua următoare să mergem la coceni şi i-am spus că plec în sat.
Am mers la prietenul meu Z.N., unde a venit şi numitul N.C., am băut câte o cafea după care am mers la barul din centrul comunei. Aici am consumat 2 sticle de bere şi am vizionat la televizor un meci de fotbal. Am plecat împreună cu ei doi, în jurul orei 1,30, prietenii mei au rămas la domiciliile lor, iar eu am mers acasă.
Am mers la bucătărie, am servit masa, după care am mers în camera unde se afla un televizor şi unde dormeam de obicei. În camera respectivă becul electric nu funcţiona şi m-am deplasat în camera alăturată pentru a aprinde lumina. Înainte de a ajunge în camera vecină am călcat pe nişte cioburi de sticlă, apoi am aprins lumina şi am constatat că victima era întinsă pe podea decedată.
Victima era îmbrăcată în ţinuta de zi aşa cum fusese la câmp, am strigat la bunicul meu care mi-a spus că la circa o jumătate de oră după ce plecasem de acasă auzise din curte o bufnitură puternică. În camera unde se afla victima am găsit oglinda spartă. Bunicul nu constatase decesul victimei pentru că de obicei dormea afară într-un pat improvizat.
Imediat am alertat vecinii şi am mers la postul de poliţie unde am sesizat faptul că tatăl meu era mort. Nu am constatat că în intervalul de timp în care am lipsit de la domiciliu ar fi venit în gospodărie persoane străine. Personal nu am agresat în nici un mod victima şi nu pot să-mi explic producerea decesului. Menţin declaraţiile date la organele de urmărire penală. În discuţia purtată cu bunicul meu, după ce am constatat moartea victimei, acesta mi-a spus că în lipsa mea nu au fost în domiciliu persoane străine.
Leziunile constatate în raportul medico-legal se datorează activităţii desfăşurate în solar şi precizez încă o dată că nu am avut nici un fel de conflict cu tatăl meu, în ziua de 21 octombrie 2004, nu l-am lovit şi nu ştiu cauza decesului acestuia. Nu ştiu dacă tatăl meu era în duşmănie cu vreo persoană din sat."
Au fost ascultaţi martori, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în primă instanţă, respectiv V.I., V.S., V.I., V.E., I.P.N., M.C., I.R., I.M., C.M.
În declaraţiile date, martorul V.I., bunicul inculpatului, în vârstă de 78 de ani, a relatat împrejurările pe care le-a perceput, respectiv „…Fiul meu V.F., consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, personal fiind agresat în mai multe rânduri de către acesta. De fiecare dată când era acasă, nepotul meu îmi lua apărarea. Relaţiile dintre fiul meu şi nepotul meu erau tensionate, pe motivul că din cauza consumului de băuturi alcoolice, fiul meu nu presta activitate în gospodărie. Între cei doi din acest motiv erau certuri permanente. Este adevărat că între fiul şi nepotul meu erau certuri permanente dar nu s-au bătut niciodată. Joi, pe data de 21 octombrie 2004, nepotul meu a fost la tăiat şi transportat coceni pe care i-a adus acasă cu atelajul. Nepotul meu D. i-a atras atenţia fiului meu să nu mai ţipe şi să nu mai deranjeze vecinii. Personal, în după-amiaza de 21 octombrie 2004, până noaptea târziu, am stat pe un pat de lângă imobilul în care locuiesc, montat în afară. Cred că în jur de ora 21,00-22,00, nepotul meu a plecat în centrul comunei, aşa cum făcea în fiecare seară. La câteva momente, am auzit un zgomot dinspre camera nepotului meu similar cu cel al unui geam spart. Am întrebat cine este, fără a mi se răspunde şi nu am mers să văd ce anume s-a întâmplat, datorită faptului că am afecţiuni la ochiul stâng, respectiv cataractă. De când a plecat nepotul meu şi până a venit din centul comunei, fiul meu F. nu a mai venit la locul în care mă aflam. În timp ce mă aflam afară a venit nepotul meu şi mi-a spus că fiul meu se află mort în camera sa…".
În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, acelaşi martor a precizat că „…Dormeam afară într-un pat improvizat când victima a venit în domiciliu cu căruţa, iar apoi a intrat în casă. După un timp inculpatul a plecat în sat şi după plecarea inculpatului din domiciliu am auzit în casă un zgomot, iniţial nu am ştiut de unde provine zgomotul respectiv. Nu am intrat în casă pentru a constata motivul. Inculpatul a venit în domiciliu, a intrat în casă, a constatat moartea victimei şi a venit la mine în patul în care mă aflam în curte, plângând. Atunci m-a anunţat că tatăl său decedase. Cu aceiaşi ocazie, inculpatul l-a chemat şi pe martorul V.S. şi toţi am constatat că victima decedase. Eu sunt nevăzător, am probleme serioase cu auzul, astfel că nu am putut constata dacă victima prezenta semne de violenţă. Între inculpat şi victimă existau uneori certuri, pentru că victima în permanenţă consuma băuturi alcoolice. Nu pot preciza dacă în ziua de 21 octombrie 2004 inculpatul s-a certat cu victima. În casă am constatat că oglinda din cameră fusese spartă dar nu ştiu în ce condiţii. Fac precizarea că, de la momentul plecării inculpatului din domiciliu în sat şi până la revenirea acestuia, în jurul orelor 1-1,30, în domiciliul nostru nu a mai venit nici o persoană. Arăt, de asemenea, că victima nu era în ceartă sau duşmănie cu nici o persoană din sat.".
În declaraţiile lor date, atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă, martorii V.I., V.E., V.S., I.M., M.C. au relatat împrejurările pe care le-au cunoscut, evidenţiind faptul că între inculpat şi victimă erau certuri legate de consumul de alcool al acesteia din urmă, fără să fi cunoscut dacă inculpatul l-a bătut pe tatăl său, iar la chemarea lor de către inculpat, au constatat că victima era decedată fără a prezenta urme de violenţă fizică sau leziuni (martorele V.I. şi V.E.) sau prezenta leziuni neînsemnate la mâna stângă, fără a constata alte semne care să ateste acte de violenţă (martorul V.S.), iar inculpatul nu prezenta semne de violenţă în seara respectivă (martora V.E.).
În declaraţiile lor, martorii I.P., I.M. şi C.M., M.C., I.R. au evidenţiat faptul că inculpatul a fost să vizioneze un meci, apoi la bar, nu provoca scandal şi nu consuma excesiv băuturi alcoolice, precum şi faptul că în toată perioada inculpatul a avut o comportare normală, nu era agitat şi nu a spus că a avut un conflict în familie (declaraţiile martorilor Istrate Petre şi M.C.).
În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul M.C. a menţionat faptul că „Prin sat se vorbeşte că decesul victimei s-ar fi produs ca urmare a faptului că ar fi căzut din căruţă datorită stării de ebrietate".
Constatările preliminare privind decesul victimei V.F., în sensul morţii violente a acesteia datorată hemoragiei interne, urmare a unui politraumatism, leziunile putând fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente au fost confirmate prin raportul de constatare medico-legală (autopsie) a victimei întocmit de S.J.M.L. Olt concluzionează că „1. Moartea numitului V.F. de 54 ani, din comuna Giuvărăşti, judeţul Olt a fost violentă. 2. Ea s-a datorat hemoragiei interne, consecinţa unui politraumatism cu fracturi costale şi infiltrate sanguine în jurul lor, numeroase rupturi de ficat, fracturi costale şi infiltrate sanguine în jurul lor, numeroase rupturi de ficat, hemoperitoneu, echimoze, plagă contuză şi excoriaţii, infiltrat sanguin al muşchiului temporal stâng şi infiltrat sanguin al capsulei renale drepte, jumătatea superioară. 3. Leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire şi de corpuri contondente. 4. Alcoolemia în momentul decesului a fost de 3 gr. %o Bl. Tox. 289/ C din 25 octombrie 2004. 5. Grup sanguin A II, Bl. nr. 1227 din 25 octombrie 2004/CTS Slatina-Olt.".
Raportul de constatare medico-legală întocmit de S.J.M.L. Olt privind leziunile inculpatului V.D. atestă felul leziunile pe care acesta le prezenta la data de 25 octombrie 2004, respectiv 1) pe umărul drept şi faţa dorsală a braţului drept 1/3 superioară o echimoză violacee de 11/6 cm; 2) degetul mic picior stâng violaceu, tumefiat; 3) pe faţa dorsală picior stâng o echimoză violacee de 3/3 cm; 4) la baza indexului stâng şi pe faţa dorsală a mâinii stângi 2 excoriaţii acoperite de cruste hematice în curs de detaşare de 0,5/0,1 cm şi 0,4/0,3 cm; 5) pe faţa dorsală a policelui stâng o excoriaţie acoperită de cruste hematice în curs de detaşare de 0,5/0,1 cm., concluzionându-se că numitul V.D., de 21 ani, din comuna Celaru, judeţul Dolj, prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri contondente, cele de la punctele 1, 2 şi 3 putând data din 22 octombrie 2004, celelalte cu circa 2-3 zile înaintea datei de 22 octombrie 2004, leziunea traumatică de la pct. 2 necesită 4-5 zile îngrijiri medicale de la data producerii ei, celelalte leziuni traumatice nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Procesul-verbal de constatare de la faţa locului, precum şi planşele foto atestă situaţia concretă a locului unde a fost găsită victima, poziţia acestuia, starea mijloacelor materiale.
În cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, inculpatul V.D. a solicitat, în apărare audierea martorilor Z.N. şi Z.R., domiciliaţi în comuna Giuvărăşti, judeţul Olt, precum şi efectuarea unei expertize psihiatrice, în raport cu declaraţia inculpatului şi de investigaţiile medicale care să stabilească dacă inculpatul are discernământul păstrat.
Tribunalul a constatat întemeiată cererea privind audierea în apărare a martorilor Z.N. şi Z.R., fiind respinsă cererea privind efectuarea unei expertize psihiatrice asupra inculpatului care să stabilească dacă acesta are discernământul păstrat, motivat de faptul că nu s-au depus acte medicale care să susţină proba, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data de 8 martie 2005.
Ulterior, la termenul de judecată de la 22 martie 2005, inculpatul a solicitat efectuarea testului poligraf, instanţa dispunând ca cererea acestuia să fie reiterată după audierea tuturor martorilor, pentru ca la termenul din 10 mai 2005, instanţa să admite efectuarea acestuia.
A fost depus la dosar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 93.645 din 13 decembrie 2005 întocmit de I.G.P. - Institutul de Criminalistică, însoţit de declaraţia de consimţământ şi diagrama realizată, privind testarea inculpatului V.D., ce a fost diagnosticat ca nesincer, respectiv comportamentul subiectului pe timpul examinării a fost cel caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, deşi a fost încuviinţată în condiţiile arătate proba testimonială, în apărarea inculpatului V.D., cu martorii Z.N. şi Z.R., aceasta nu a fost administrată şi nici nu există vreo menţiune expresă de renunţare asupra acesteia.
Înalta Curte consideră că, deşi în cauză a fost verificată proba testimonială administrată în cursul urmăririi penale, prin ascultarea în mod nemijlocit a tuturor martorilor indicaţi în actul se sesizare, efectuându-se şi testul poligraf, la solicitarea inculpatului, ce au fost evaluate coroborat cu celelalte mijloace de probă din cursul urmăririi penale, în condiţiile arătate, ambele instanţe, nu au lămurit împrejurările în care a avut loc decesul victimei V.F., stabilind o situaţie de fapt eronată, înlăturându-se nemotivat apărările inculpatului, prin referiri la nesinceritatea acestuia şi lipsa suportului probator la unele împrejurări evidenţiate în cursul cercetării judecătoreşti.
În procesul de evaluare a mijloacelor de probă administrate, instanţele au făcut referiri parţiale asupra declaraţiilor martorilor, în sensul reţinerii numai a unor împrejurări, fiind omise altele, folosind şi argumente de ordin logic, pe cale de interpretare, coroborând parţial actele medico-legale, în sensul valorificării leziunilor ambelor părţi, dar ignorând şi concluziile în sensul că acestea au putut fi produse „prin lovire şi de corpuri contondente", respectiv „prin lovire cu sau de corpuri contondente", acordând o valoare însemnată raportului de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat al inculpatului.
Totodată, instanţele nu au constatat că în cursul urmăririi penale declaraţiile dactilografiate ale unor martori, respectiv V.S., V.I. nu au fost datate şi semnate, atât de procuror, cât şi de martori, declaraţia martorului I.M. nu a fost datată, iar declaraţia olografă a martorului C.M., nu a fost datată.
În raport cu materialul probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte apreciază că, atât din declaraţia inculpatului V.D., cât şi din declaraţiile martorilor V.I., V.E., V.S., M.C. au fost evidenţiate împrejurări faptice ce trebuie lămurite, prin reascultarea inculpatului, în prezenţa şi a unui psiholog, în vederea stabilirii concrete a împrejurărilor produse, a orei la care acestea au avut loc, precum şi consecinţele lor asupra personalităţii inculpatului cu identificarea profilului acesteia, readministrarea probei testimoniale, prin ascultarea tuturor martorilor V.I., V.S., V.I., V.E., M.C., C.M., I.P.N., I.R., I.M. şi suplimentarea acesteia, cu martorii deja indicaţi de apărare şi neaudiaţi, Z.N. şi Z.R., prin declaraţii, efectuarea de confruntări, între inculpat şi martori, precum şi oricare alte probe ce ar rezulta din cele arătate, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale ce guvernează procesul penal în cursul urmăririi penale.
Totodată, se impune şi lămurirea mecanismului de producere a celor trei leziuni ale inculpatului, ce ar fi putut data din 22 octombrie 2004 din raportul medico-legal întocmit, prin suplimentarea obiectivelor iniţiale, cu acela de a se preciza şi posibilitatea existenţei sau inexistenţei unei legături dintre leziunile atestate în raportul de necropsie asupra victimei şi leziunile inculpatului, pe baza celor atestate deja medico-legal, precum şi a ansamblului probelor administrate, în condiţiile în care din celelalte mijloace de probă rezultă că data la care au avut loc împrejurările decesului victimei a fost 21 octombrie 2004, iar ambele acte medico-legale indicate evidenţiază data de 22 octombrie 2004, natura leziunilor inculpatului şi modalitatea producerii lor, în atac sau în apărare, prin supliment de expertiză la S.J.M.L. Olt.
Înalta Curte consideră că în cauză este întemeiată critica apărării recurentului inculpat formulată, atât prin apărător, cât şi personal, în ultimul cuvânt acordat, în recurs, cu privire la neluarea în considerare de către instanţe a raportului medico-legal privind leziunile sale, în sensul doar a unei coroborări, fără lămurirea unor atestări, deoarece aşa cum s-a arătat este necesară lămurirea unor aspecte prin suplimentarea obiectivelor iniţiale ale expertizei medico-legale în condiţiile mai sus arătate, în contextul incompletei urmăriri penale, aşa încât este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Totodată, instanţa de recurs nu poate avea în vedere critica apărării recurentului inculpat, în ceea ce priveşte inexistenţa probelor concludente, care să conducă la stabilirea vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii de omor calificat, având drept consecinţă achitarea acestuia, deoarece în cauză nu au fost lămurite împrejurările în care a avut loc decesul victimei, existenţa sau inexistenţa contribuţiei inculpatului la comiterea infracţiunii, apreciind că urmărirea penală nu este completă, în raport cu aspectele noi evidenţiate în cursul cercetării judecătoreşti, probele deja efectuate, neavând caracter contradictoriu, ci numai deficienţe apărute cu ocazia administrării lor, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, nu se poate examina critica apărării recurentului inculpat referitoare la greşita individualizare a pedepsei inculpatului, faţă de cele menţionate privind incompleta urmărire penală, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 333 C. proc. pen., referitoare la restituirea pentru completarea urmăririi penale şi în consecinţă va restitui procurorului dosarul privind pe inculpatul V.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., omor calificat, pentru completarea urmăririi penale, având în vedere deja considerentele menţionate, în care au fost arătate, în concret motivele acestei soluţii, indicându-se fapta şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă, apreciind că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere, ca urmare a unui număr relativ mare de mijloace de probă ce urmează a fi administrate, aşa încât este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 149 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Se va casa Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 24 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Olt şi în baza art. 333 C. proc. pen., se va restitui cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în vederea completării urmăririi penale.
În baza art. 274 alin. (2), cu referire la art. 272 C. proc. pen., se va menţine măsura arestării preventive a inculpatului V.D., constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv art. 136, art. 148 alin. (1) şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., fiind îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de această din urmă dispoziţie, respectiv cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor calificat fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, prin sentimentul de insecuritate, dezaprobare şi indignare publică faţă de o infracţiune de violenţă cu un grad ridicat de pericol social.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva deciziei penale nr. 149 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 24 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Olt şi în baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în vederea completării urmăririi penale.
Menţine starea de arest preventiv a inculpatului V.D.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4153/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4188/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
