ICCJ. Decizia nr. 443/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.443/2006
Dosar nr. 19792/1/2005
(nr. vechi 5517/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 9 mai 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul M.O.B. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus revocarea beneficiului graţierii condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1787 din 15 iunie 2003 a Judecătoriei Ploieşti, iar în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării aceleiaşi pedepse, care urmează să se execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că suma de 200 Euro a fost restituită părţii vătămate T.G.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În luna noiembrie 2004, denunţătorul T.G., cunoscând-o de mai multă vreme pe numita Z.D.E., a discutat cu aceasta în sensul că ar dori să se angajeze în serviciu.
Cu această ocazie, Z.D.E. i-a dat numărul de telefon mobil al inculpatului M.O.B. pe care îl cunoştea, crezând că acesta o poate ajuta.
La jumătatea lunii decembrie 2004, denunţătorul l-a sunat pe inculpat, spunându-i motivul pentru care l-a apelat, împrejurarea în care inculpatul i-a spus să revină în luna ianuarie 2005 cu un alt telefon.
Astfel, la data de 6 ianuarie 2005, inculpatul a fost sunat, din nou, de denunţător, ocazie cu care i-a spus că-l poate angaja la SC F. SA Ploieşti, dar pentru aceasta trebuie să-i dea suma de 250 Euro.
După negocieri, denunţătorul i-a spus inculpatului că nu-i poate da decât suma de 200 Euro, sperând că poate fi împrumutat de către cumnatul al cărui frate lucrează în străinătate.
În ziua de 6 ianuarie 2005, inculpatul l-a sunat pe denunţător spunându-i să se întâlnească a doua zi, 7 ianuarie, în faţa gării de sud – Ploieşti stabilind locul de întâlnire la o cofetărie din dreptul Catedralei Ploieşti.
Întrucât inculpatul îl presa să-i dea banii, denunţătorului i s-a părut suspect acest comportament, fapt ce l-a determinat să anunţe organele de poliţie care i-au sugerat să organizeze un flagrant.
Inculpatul s-a mai întâlnit cu denunţătorul, atât în ziua de 7 ianuarie cât şi în ziua de 10 ianuarie, la barul SC E.S. SRL Ploieşti. Cu această ocazie inculpatul i-a spus denunţătorului T.G. că la întreprinderea F. SA poate fi angajat deoarece tatăl său este şeful serviciului personal dar există riscul că aceasta să dea faliment şi că cazul în care nu o să-i convină o să se orienteze pentru a putea fi angajat la o altă societate.
Denunţătorul a achiesat la propunerea inculpatului, fiind de acord să-i dea banii solicitaţi.
În ziua de 6 ianuarie 2005, denunţătorul s-a prezentat cu cei 200 Euro la organele de poliţie care a procedat la inserierea celor 4 bancnote de câte 50 Euro, după care i-au fost daţi înapoi, pentru a se întâlni, a doua zi, pe 7 ianuarie, cu inculpatul.
În ziua de 10 ianuarie 2005, în jurul orei 10,30, în barul SC E.S. SRL a fost organizat flagrantul, în sensul că inculpatul a fost urmărit de un număr de 3 poliţişti, îmbrăcaţi în civil, care l-au reţinut după ce a primit bani de la denunţător (suma de 200 Euro).
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.O.B. pe care a criticat-o cu privire la greşita sa condamnare întrucât faptei îi lipseşte una din trăsăturile constitutive şi anume lipsa laturii subiective, intenţia lui fiind de a ajuta pe denunţător, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 339 din 2 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.O.B., pe care l-a obligat la plata sumei de 30 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt, care corespunde probelor administrate în cauză, în sensul că fapta inculpatului, care în ziua de 10 ianuarie 2005, după ce a pretins anterior, a primit suma de 200 Euro de la denunţătorul T.G., promiţându-i că îl va angaja la SC F. SA Ploieşti unde tatăl său lucrează la serviciul de resurse umane, acesta având potrivit atribuţiilor de serviciu abilitarea legală de a întocmi formele legale în vederea angajării întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
S-a mai arătat că, infracţiunea există şi în situaţia în care inculpatul i-a spus denunţătorului că întreprinderea ar putea fi închisă, întrucât şi în această situaţie, determinant pentru obţinerea banilor a fost afirmaţia anterioară a inculpatului către denunţător că îl are pe tatăl său care lucrează la serviciul personal şi îl poate angaja.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.O.B., pe care a criticat-o, în principal cu privire la greşita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât nu a avut intenţia de a săvârşi fapta, iar, în subsidiar, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale.
Recursul declarat de inculpatul M.O.B. este nefondat.
Critica prin care inculpatul solicita a se dispune achitarea pentru considerentul că nu a avut intenţia de a săvârşi fapta imputată nu poate fi primită. Solicitând denunţătorului suma de 200 Euro, cu promisiunea că îl va ajuta să-şi găsească un loc de muncă, este un act volitiv conştient al inculpatului şi prin urmare nu poate nu poate fi primit acest aspect fiind corect reţinut şi explicat şi de instanţele de fond şi de apel.
În ce priveşte cea de-a doua critică şi anume restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale este, de asemenea, nefondată. În cauză probele administrate, coroborate cu recunoaşterea inculpatului şi prinderea în flagrant, dovedesc fără tăgadă comiterea faptei.
De altfel, inculpatul, în sprijinul acestor critici, nu a arătat ce anume probe s-ar mai impune a fi administrate pentru a se putea aprecia în măsură sunt ori nu pertinente.
Pentru considerentele ce prevăd, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.O.B. nu este fondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.O.B. împotriva deciziei penale nr. 339 din 2 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4188/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 456/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
