ICCJ. Decizia nr. 4185/2006. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4185/2006
Dosar nr. 8641/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6636 din 30 noiembrie 2005, Tribunalul Satu-Mare l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., pe inculpatul A.R.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 şi i-a aplicat o amendă că caracter administrativ de 5 milioane lei.
Prin rechizitoriu se reţinuse că inculpatul, adjunct al şefului Poliţiei municipiului Satu Mare, la data de 20 aprilie 2004, în jurul orei 18,20, fiind solicitat să participe la o acţiune pentru identificarea autorilor unor furturi, a condus autoturismul de serviciu Dacia 1300 pe strada Pauleştiului spre Bd. Lucian Blaga din Satu Mare şi, încercând să evite mai multe gropi, a intrat pe contrasens, acroşându-l pe martorul C.O., care circula regulamentar şi care, fiind dezechilibrat, a căzut, fără însă să sufere leziuni.
Fiind testat cu aparatul alcooltest, s-a stabilit că, în acel moment, inculpatul avea 0,87 mg/l alcool în aerul expirat.
Pentru a pronunţa achitarea şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Între buletinul de analiză toxicologică al S.M.L. Satu-Mare, care atestă în sângele inculpatului o alcoolemie de 1,50 gr. % la orele 19,35 şi de 1,20 gr. % la orele 21,34 şi între rezultatul expertizei efectuată de I.M.L. Cluj-Napoca, care atestă că în sângele inculpatului, la aceleaşi ore, alcoolemia a fost o există o evidentă contradicţie.
Totodată, instanţa a avut în vedere interpretarea dată de către comisia de specialitate din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici, potrivit căreia: „Din consumul declarat în condiţiile date, inculpatul ar fi realizat o alcoolemie care s-ar fi materializat şi eliminat practic total până la ora producerii accidentului şi, implicit, până la orele reco9ltării probelor de sânge".
În sfârşit, instanţa a reţinut că inculpatul, în şedinţa publică din 23 mai 2005, a recunoscut, în parte, fapta, contestând doar alcoolemia reţinută, pe care o consideră prea mare, raportat la cantitatea de alcool consumată (50 gr coniac şi ¾ dintr-un pahar cu bere).
Având în vedere aceste contradicţii, pe care le-a interpretat în favoarea inculpatului, precum şi împrejurarea că inculpatul a ajuns să urce la volanul autoturismului, în urma unei convocări telefonice, pentru realizarea unei acţiuni de prindere a unor infractori, instanţa a concluzionat că fapta, prin conţinutul ei concret şi prin atingerea minimă dusă relaţiilor sociale ocrotite de lege, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 72/ A din 11 aprilie 2006, a respins apelul parchetului.
Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi condamnarea inculpatului, cu motivarea că alcoolemia pe care inculpatul a avut-o în momentul producerii accidentului este de 0,87 mg alcool în aerul expirat, aşa cum a stabilit S.M.L. Satu-Mare, şi că, deci, concluzia instanţelor că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni este greşită.
Recursul parchetului este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, nu rezultă cu certitudine care a fost îmbibaţia alcoolică avută de inculpat în momentul producerii accidentului.
Nestabilirea cu certitudine a gradului de alcoolemie este urmarea unei cercetări judecătoreşti superficiale şi lipsită de rigoare.
Astfel, sub un prim aspect, instanţa de fond l-a interogat superficial pe inculpat, cu privire la cantităţile de alcool consumate şi la ora exactă la care a consumat aceste cantităţi, în ziua de 20 aprilie 2004. În acest sens, instanţa s-a limitat să consemneze că „în data de 20 aprilie 2004, după expirarea orelor de program, am fost la masă cu un prieten, unde nu pot să precizez dacă am consumat 50 gr. coniac, am mâncat un grătar, după care am băut ¾ dintr-un pahar cu bere".
Or, este clar că o asemenea pretinsă „recunoaştere", reţinută de instanţe nu putea reprezenta, în nici un caz, suportul probator al unor calcule, pe baza cărora să se stabilească alcoolemia inculpatului, în momentul producerii accidentului.
În acest sens, nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au examinat suficient de atent rezultatul interpretării efectuate de I.N.M.L. Mina Minovici şi nu a valorificat precizarea deosebit de relevantă făcută de această comisie, în conţinutul adresei nr. 12/6879/2004, în sensul că „Alcoolemia stabilită la analiză provine dintr-un consum de băutură nedeclarat. Numai după primirea unor date de consum reale, care să justifice valorile determinate prin analiză, vă vom putea efectua expertiza medico-legală solicitată".
Or, instanţa de fond, date fiind contradicţiile existente între gradele de alcoolemie calculate şi de atenţionarea comisiei de interpretare, trebuia să-i ceară explicaţii exacte inculpatului, cu privire la cantităţile de alcool consumate şi cu privire la ora la care le-a consumat, urmând ca, pe baza acestor date, să solicite efectuarea unei noi expertize, care să stabilească adevărul cu privire la gradul de alcoolemie.
Neprocedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, greşit menţinută de instanţa de apel.
Drept urmare, recursul parchetului va fi admis, casate ambele hotărâri şi trimisă cauza pentru rejudecare la instanţa de fond în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 72/ A din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori privind pe inculpatul A.R.V.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 636 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu-Mare şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, Tribunalul Satu-Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4180/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4198/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
