ICCJ. Decizia nr. 4174/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4174/2006
Dosar nr. 5283/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 492 din 30 iunie 2005, Tribunalul Iaşi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii:
- C.L.,
- M.C.C. zis S., în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. [(şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.C.C.)].
A constatat că inculpatul C.L. a fost arestat preventiv în perioada 22 decembrieM.C.C.1999 – 19 aprilie 2000.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acţiunile civile formulate în cauză de către părţile civile M.E.D. şi C.A.S.J. Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că deşi, prin rechizitoriu, situaţia de fapt expusă a fost aceea că, în noaptea de 28 noiembrie 1998, în timp ce se aflau pe holul blocului în care locuieşte partea vătămată, în apropierea et. 1, inculpaţii C.L. şi M.C. au lovit-o cu intenţie pe partea vătămată M.E.D. cu un cuţit (primul) şi respectiv cu un ciob de sticlă (al doilea), în regiunea gâtului, zona submandibulară stânga, partea vătămată suferind plăgi tăiate ce i-au pus viaţa în primejdie, raportată la toate probele dosarului şi având în vedere şi principiul „in dubio pro reo", se constată că în cauză nu există probe certe ca inculpaţii i-ar fi cauzat părţii vătămate leziunile suferite de acesta.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţă a rezultat din analiza coroborată a: declaraţiilor părţii vătămate, a declaraţiilor inculpaţilor, a declaraţiilor martorilor audiaţi respectiv C.R., S.O.L., M.E., C.V., B.E., C.I., C.G.R., V.C.M., V.M.F., C.I., B.G., C.P., M.C.F., M.C., I.D., S.A.C., V.I., a actelor şi expertizelor medico-legale, a procesului verbal de constatare la faţa locului şi a celorlalte înscrisuri.
Inculpatul C.L. audiat fiind atât la urmărirea penală, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, a negat săvârşirea faptei.
Inculpatul M.C.C. a fost audiat doar o singură dată în timpul urmăririi penale, când a negat săvârşirea faptei, ulterior sustrăgându-se atât la urmărirea penală cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, existând indicii că ar fi plecat în străinătate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 36 din 9 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. 492 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Iaşi, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi solicitând admiterea pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen., casarea deciziei atacate şi condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată prin actul de sesizare a instanţei, considerând dovedită cu certitudine vinovăţia acestora.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe".
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., „condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat".
Verificând actele şi lucrările din dosar, se constată că în cauză, astfel după cum ambele instanţe au reţinut, exista un dubiu cu privire la derularea evenimentelor la care, de altfel, au fost implicate activ mai multe persoane, în afara inculpaţilor şi a părţii vătămate, după cum acelaşi dubiu planează şi asupra formei de participaţie a acestora şi respectiv referitor la încadrarea juridică a faptelor săvârşite de aceştia.
Astfel, din descrierea amănunţită a situaţiei de fapt, se reţine că inculpaţii, în seara zilei de 28 noiembrie 1998, au participat la o petrecere, organizată în blocul în care locuia şi partea vătămată, de către 2 vecini, cu ocazia sărbătoririi zilei lor de naştere.
La petrecere, după miezul nopţii, pe fondul consumului de alcool, partea vătămată a generat un conflict întrucât dorea să întreţină relaţii sexuale cu prietena unuia dintre sărbătoriţi, împotriva voinţei acesteia, conflict care a degenerat într-o bătaie şi încăierare la care au participat mai mulţi invitaţi, atât băieţi, cât şi fete.
Declaraţiile luate la urmărirea penală sub acest aspect sunt incomplete şi nu s-au depus toate diligenţele din partea organelor de urmărire penală pentru a se stabili cu certitudine desfăşurarea evenimentelor şi stabilirea celor implicaţi.
În continuare, declaraţiile participanţilor la incident sunt contradictorii.
O parte dintre aceştia susţin că în învălmăşeala creată, partea vătămată împreună cu inculpatul M.C.C. au căzut peste o vitrină care s-a spart şi astfel se explică tăietura părţii vătămate de la gât.
Acest aspect este însă contrazis atât de certificatul medico-legal al părţii vătămate, precum şi de răspunsul trimis de I.M.L. la adresa organului de urmărire penală prin care se solicitau lămuriri cu privire la mecanismul producerii leziunilor victimei.
Astfel, se precizează că partea vătămată M.E.D. a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător, de intensitate mare. Mecanismul de cădere cu regiunea submandibulară într-un ciob de sticlă este puţin probabil, leziunile având, atât morfologic, cât şi localizarea caracteristice unei loviri active cu instrumentele amintite.
De asemenea, apărările inculpaţilor potrivit cărora partea vătămată după ce a căzut în vitrină şi s-a tăiat, ar fi ieşit pe holul blocului şi ar fi fugit de mai multe ori până la parter şi înapoi, timp în care s-au mai produs şi alte altercaţii, ocazii cu care s-au lovit între ei şi alţi participanţi la petrecere cu o bâtă de base-ball din plastic, cu o coadă de mătură, cu un scaun, sunt infirmate de procesul verbal din 26 decembrie1999, aflat la dosarul urmărire penală în care sunt consemnate precizările doctorului H.C., medic legist la I.M.L. Iaşi şi care arăta că era practic imposibilă deplasarea părţii vătămate pe o distanţă de circa 50 m, în care ar fi urcat şi coborât scările, într-o perioadă de timp de circa 10-15 min., iar dacă această deplasare s-ar fi produs în fugă, într-o asemenea versiune, cu plăgile pe care le prezenta partea vătămată, aceasta ar fi decedat ca urmare a şocului hemoragic.
În cauză, s-au mai efectuat şi alte expertize medico-legale, din care reiese fără dubii faptul că partea vătămată a suferit două plăgi, una tăiat-înţepată şi o alta tăiată, produse prin lovituri active cu un corp tăietor-înţepător, cel mai probabil cuţit, neputând exclude lovirea cu un ciob de sticlă, concluzii menţinute prin avizul Comisiei Superioare medico-legale de la I.M.L. Mina Minovici.
În declaraţiile de la dosarul urmărire penală, inculpatul C.L. recunoaşte faptul că, în momentul în care a izbucnit pentru a doua oară conflictul, a luat în mână un cuţit de bucătărie cu lama de cca. 15-20 cm, dar pentru a opri scandalul prin intimidarea participanţilor, fără ca să lovească pe cineva cu el.
În singura declaraţie dată inculpatul M.C.C. arată că, în timpul încăierării, întrucât fusese deja lovit, „de frică să nu mai fiu iar lovit, am luat o sticlă şi am spart-o, rămânând cu gâtul sticlei în mână. M.V. mi-a luat ciobul de sticlă din mână. După aceasta, L. a fugit şi el pe scări. După el am ieşit şi cu M. şi soţia lui."
O parte dintre martori, respectiv M.C., M.F.C., M.E., T.M., C.P., V.I., V.M.F. declară că i-au văzut pe scări, alergând după partea vătămată pe inculpatul C.L., având în mână un cuţit şi pe inculpatul M.C.C. cu un ciob de sticlă în mână, fără însă ca nici unul dintre aceştia să vadă exact momentul în care partea vătămată a fost lovită de către inculpaţi.
În totală contradicţie cu aceştia se află martorii G.A.C., S.O.L., F.S., B.G., S.B., C.I., C.R., care arată că partea vătămată s-a tăiat în timp ce a căzut cu capul în vitrină în momentul în care se bătea cu inculpatul C.L.
C.V. (M.) în declaraţia de la dosar urmărire penală, arată că în timpul încăierării s-a spart vitrina: „L. (C.) şi D. (M.) intraseră cu capurile în vitrină, continuând să se bată. După ce au reuşit să iasă din învălmăşală, D. a fugit din apartament pe scări. S. (M.) a pus mâna pe o sticlă pe care a spart-o, ameninţând cu ciobul. L-am tras la o parte din nou pe S., luându-i ciobul din mână (..) L. era agitat, striga că vrea să se răzbune pe D. sau C., mi-a cerut cuţitul pe care eu îl luasem din bucătărie mai mult ca să îi impresionez pe eventualii agresori în cazul în care ar fi izbucnit scandalul.
L. a fugit şi el cu cuţitul pe scări, după M.D." pe care l-a urmărit până în faţa blocului, însă, neajungându-l a revenit, iar la etajul I, în dreptul apartamentului familiei M. i-a ieşit în faţă M.C., fratele părţii vătămate care „avea în mână o bâtă de plastic tip baseball. L-a lovit pe L., însă acesta, aruncând cuţitul, a parat cu mâinile şi i-a smuls bâta din mână lui C., care imediat a şi fugit în apartament."
Se constată aşadar că materialul probator administrat până la acest moment în cauză este contradictoriu, lapidar şi nu stabileşte cu claritate şi certitudine împrejurările săvârşirii faptelor.
Or, organele de urmărire penală erau datoare să clarifice aceste contradicţii.
Pentru clarificarea aspectelor contradictorii şi stabilirea adevărului se impune completarea urmăririi penale, în sensul de a se proceda la identificarea şi audierea tuturor persoanelor care au participat, în noaptea de 28 noiembrie 1998, la petrecerea organizată de M.C. şi C.R.G. în apartamentul primului, cu ocazia sărbătoririi zilei lor de naştere.
Totodată, se impune stabilirea cu certitudine a fazelor conflictului şi în funcţie de aceasta şi a participării şi vinovăţiei persoanelor implicate la lovirea atât a părţii vătămate cât şi a altor persoane, constatându-se că în cauză există certificate medico-legale atât pentru inculpatul C.L., cât şi pentru martorul C.R.G., stabilindu-se încadrarea juridică a faptei pentru fiecare dintre aceştia.
Extinderea cercetărilor în vederea stabilirii împrejurării dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen.
De asemenea, se impune a se proceda la reaudierea martorilor, la efectuarea de confruntări, precum şi la administrarea oricăror altor probe, care vor apare necesare, pertinente şi utile soluţionării cauzei sub toate aspectele.
În consecinţă, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârile atacate şi conform art. 333 C. proc. pen., a se dispune restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, pentru completarea urmăririi penale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 36 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpaţii C.L. şi M.C.C.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 492 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Iaşi.
Conform art. 333 C. proc. pen., dispune restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru completarea urmăririi penale.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.C.C., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4172/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4178/2006. Penal → |
|---|
