ICCJ. Decizia nr. 4172/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4172/2006
Dosar nr. 10130/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost menţinută starea de arest a inculpatului recurent P.F., în baza a mandatului de arestare preventivă nr. 2/ F/UP din 24 februarie 2006, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a dispune astfel, s-a arătat că nu au încetat temeiurile de fapt şi de drept care au dus la arestarea inculpatului, potrivit art. 143 şi art. 148 C. proc. pen., astfel încât să nu fie menţinută măsura arestării potrivit art. 160 lit. b), raportat la art. 3002 C. proc. pen., avându-se în vedere gravitarea faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite, ceea ce presupune pericol social concret pentru ordinea publică.
Încheierea a fost atacată cu recurs în termen legal de către inculpat, pe considerent că nu se mai impunea menţinerea arestării preventive faţă de poziţia adoptată de el pe parcursul desfăşurării procesului penal, constând în aceea că a adoptat o poziţie sinceră, iar sumele de bani pe care le-a pretins şi primit s-au datorat unor împrejurări legate de o situaţie familială delicată, astfel încât nu mai prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică şi ca atare, se impune înlocuirea arestării preventive înscrisă la art. 136 lit. d) C. proc. pen., cu cea de la art. 136 lit. b) C. proc. pen., privind obligarea de a nu părăsii localitatea.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 20 martie 2006 a inculpatului P.F., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv, comiterea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată şi asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de luare de mită.
S-a reţinut ca situaţie de fapt că, în perioada octombrie - decembrie 2005, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe fondul efectuării unor verificări în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, în calitate de inspector principal de poliţie din cadrul I.P.J. Ilfov – S.I.F., a pretins în patru rânduri prin intermediul inculpaţilor P.V., B.R. şi N.R., sume cuprinse între 6.000 dolari S.U.A. şi 60.000 dolari S.U.A. de la mai mulţi comercianţi de cetăţenie chineză care deţin depozite închiriate de la SC O.I.G. SRL, în scopul de a nu aplica sancţiuni contravenţionale societăţilor comerciale, sume pe care le-au împărţit.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, măsură ce a fost prelungită şi menţinută, ultima fiind cea din 21 iunie 2006, împotriva căreia s-a declarat recurs de către inculpat, cu motive arătate.
Văzând materialul probator de la dosar, se constată în mod neîndoielnic că sunt indici ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, astfel încât, în mod just şi în conformitate cu prevederile art. 143 şi 148 lit. h) C. proc. pen., s-a luat faţă de inculpat măsura arestării preventive.
Având în vedere că subzistă în continuare temeiurile de fapt şi de drept, respectiv cele de la art. 143 şi 148 lit. h) C. proc. pen., se constată că în mod temeinic şi în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., instanţa de fond a menţinut arestarea preventivă.
Susţinerea recurentului inculpat din motivele de recurs, referitoare la faptul că în raport de poziţia sinceră adoptată pe parcursul procesului penal de a recunoaşte comiterea faptelor, că acestea au fost comise într-o împrejurare specială determinată de starea familială, se constată că nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive prevăzute la art. 136 lit. d) cu măsura preventivă de la art. 136 lit. b) C. proc. pen., privind obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea, având în vedere calitatea şi funcţia deţinută de către recurentul inculpat, numărul de acte materiale săvârşite şi împrejurările concrete în care au fost comise şi sumele de bani obţinute, ceea ce presupune periculozitate social sporită din partea acestuia şi ca atare pericol social concret pentru ordinea publică, astfel încât nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Aşa fiind, recursul declarat este nefondat şi în consecinţă, se va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de inculpatul P.F.C., împotriva încheierii din 21 iunie 2006 pronunţată de Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3199/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2006. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 4174/2006. Penal → |
|---|
