ICCJ. Decizia nr. 4198/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4198/2006
Dosar nr. 10181/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, în dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006, s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului A.I., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 40 din 2 septembrie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
Pentru a pronunţa această încheiere, Curtea de Apel a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie din 19 septembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.I., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., reţinându-se că, la data de 18 august 2005, a exercitat acte de violenţă şi ameninţare asupra părţii vătămate S.I. în vederea asigurării scăpării şi a păstrării bunurilor sustrase anterior de la partea vătămată.
Totodată s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 29 din 21 aprilie 2006 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 10 ani, constatându-se existenţa vinovăţiei acestuia în raport de fapta reţinută în sarcina sa. Împotriva acestei sentinţe penale inculpatul a declarat recurs în termen legal, formându-se astfel dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006 pe rolul Curţii de Apel Braşov, care la termenul din 16 iunie 2006 a menţinut starea de arest constatând că este temeinică şi legală.
Împotriva acestei ultime încheieri inculpatul a formulat recurs, criticând încheierea sub aspectul greşitei menţineri a stării de arest.
Examinând încheierea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, Curtea constată că temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventivă îl constituie acela prevăzut de art. 148 lit. c), e) şi h) C. proc. pen., respectiv inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, şi că există date din care rezultă necesitatea împiedicării săvârşirii unei alte infracţiuni; pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de patru ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, în cauză subzistând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.
De asemenea, Curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea de săvârşire a infracţiunii de către inculpatul A.I., împreună cu inculpaţi minori, şi că există un risc crescut ca acesta să comită o nouă infracţiune de acest tip.
Prin urmare, întrucât temeiurile de fapt şi de drept ale arestării preventive nu s-au modificat şi nici nu au încetat, măsura arestării preventiv fiind temeinică şi legală, recursul inculpatului împotriva încheierii de şedinţă urmează a fi respins ca nefondat, inculpatul fiind obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 263/P/AP/MF/2006 al Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4185/2006. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 4208/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
