ICCJ. Decizia nr. 4180/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4180/2006
Dosar nr. 8784/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 313 din 15 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 272/P/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul T.F., din infracţiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., 239 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., art. 239 alin. (2) şi (4) C. pen., art. 239 alin. (2) şi (4) C. pen., art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen., şi art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul T.F., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj prevăzute de art. 239 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an şi 6 luni, în total 8 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 1021 zile neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 201/2000 a Tribunalului Argeş, rest care a fost contopit cu rezultanta de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 3 luni, în total 8 ani şi 9 luni închisoare, în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 10 decembrie2004 şi până la pronunţare, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit aflat la camera de corpuri delicte a I.P.J. Argeş.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul G.M.C., din infracţiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) alin. (21) lit. a) C. pen., art. 239 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., şi trei infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi art. 3 lit. b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul G.M.C., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., trei pedepse de câte 5 ani închisoare de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. b) şi 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 6 ani, sporită cu un an, în total 7 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 581 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 1551/2001 a Judecătoriei Piteşti, rest care a fost contopit cu rezultanta de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani, sporită cu 3 luni, în total 7 ani şi 3 luni închisoare în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 11 decembrie2004 şi până la pronunţare, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească în solidar 500 lei (RON) despăgubiri către partea civilă B.D.V.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească şi câte 200 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat, din care 80 lei onorariile avocaţilor din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut ca situaţie de fapt, că în noaptea de 9 decembrie 2004, lucrătorii de poliţie de la Secţia 2 Piteşti au fost sesizaţi telefonic, în jurul orei 1,45, de către martora S.M. cu faptul că în magazinul alimentar SC D.T.D. SRL, situat în cartierul Craiovei – Piteşti, se aud zgomote suspecte, specifice unei spargeri.
În consecinţă, patrula de intervenţie sprijinită de militari în termen, jandarmi, s-a deplasat la faţa locului, constatând că în magazin se aflau mai multe persoane intrate în magazin prin efracţie şi ascunse după rafturile cu mărfuri, persoane care, sesizându-se de prezenţa poliţiei, s-au refugiat în magazia de mărfuri, ce face corp comun cu wc-ul unităţii.
Totodată, persoanele respective au stins becul neon din magazin şi, la adăpostul întunericului, au început să arunce cu sticle de bere, goale sau pline, spre poliţişti, precum şi cu produse alimentare, respectiv cartofi.
S-a mai reţinut că, realizând că nu se poate acţiona eficient pentru prindere acestora şi există riscuri privind integritatea corporală ori producerea de consecinţe grave, poliţiştii s-au retras afară din magazin, unul dintre ei intenţionând să ceară ajutoare prin staţia radio. În acest timp, cei rămaşi în interior au continuat să acţioneze violent, forţând ieşirea din magazin, împrejurare în care au spart geamul termopan de la uşa de la intrare şi l-au lovit la nivelul cotului stâng pe agentul de poliţie N.S., cu o sticlă aruncată spre el.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, victima a avut nevoie de 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor corporale suferite.
Constatând că din interiorul magazinului au ieşit 6 persoane, care şi-au asigurat scăparea prin fugă, lucrătorii de poliţie au plecat în urmărirea a trei dintre ei, reuşindu-se prinderea unuia în zona Bibescu Vodă, cu ajutorul altei echipe de poliţişti de la secţia 3, aflată în misiune în zona de competenţă sus-menţionată şi anume agent de poliţie B.D.N. şi jandarm B.R.
Cel reţinut a fost condus la secţia de poliţie şi s-a stabilit că este vorba de inculpatul T.F., identificat de patrula de poliţie şi în incinta magazinului. Cu această ocazie, s-a găsit asupra inculpatului un cuţit cu lama de 10 cm., ascuns în buzunarul interior al gecii cu care era îmbrăcat, cuţit ce a fost reţinut şi depus la camera de corpuri delicte.
Totodată, s-a constatat că inculpatul prezenta zgârieturi şi pete de culoare brun-roşcat, la nivelul palmei drepte şi a degetelor, produse, cel mai probabil la locul faptei.
Cercetarea locului faptei a evidenţiat producerea de pagube materiale în magazin, constând în distrugerea de mărfuri şi spargerea geamului uşii de la intrare, pagubă apreciată de partea vătămată B.D.V. la suma de 5.000.000 lei. De asemenea, în magazin, cu ocazia cercetărilor s-au identificat, ridicat şi valorificat urma papilare de pe diverse bunuri, inclusiv cele aflate în cinci saci din plastic tip gunoi menajer, care urmau să fie însuşiţi de către autorii spargerii.
Rapoarte de expertiză dactiloscopică efectuate în cauză au stabilit că aceste urme au fost create de către inculpaţii T.F. şi G.M.C.
Deşi inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând că nu s-a afta la locul incidentului, în noaptea de 9 decembrie 2004, situaţia de fapt, astfel stabilită a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, precum şi cu depoziţiile martorilor B.R., B.D.N., S.M., B.G.R., G.M. şi B.M.G., audiaţi în cauză.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, tribunalul a apreciat că aceasta este greşită, întrucât faptele inculpaţilor, de a ameninţa în aceeaşi împrejurare mai multe persoane care îndeplineau o funcţie ce implică exercitarea autorităţii de stat, aflate în exerciţiul funcţiei, nu constituie o unitate infracţională, ci o pluralitate de infracţiuni.
Întrucât din probele administrate a rezultat că în momentul intervenţiei celor trei părţi vătămate, inculpaţii nu le-au insultat, ci doar au făcut nişte zgomote ca „în filmele cu indieni când pornesc la atac", prima instanţă a concluzionat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpaţilor şi alin. (1) al art. 239 C. pen.
De asemenea, sub aspectul concursului de infracţiuni reţinut în rechizitoriu, tribunalul a apreciat că, în ce-l priveşte pe inculpatul G.M.C., acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. b) C. pen., în vreme ce faţă de inculpatul T.F. au fost reţinute atât dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., cât şi acelea ale art. 33 lit. b) C. pen.
La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se gradul sporit de pericol social al faptelor comise, starea de recidivă în care acestea au fot săvârşite, precum şi atitudinea nesinceră a inculpaţilor pe parcursul procesului penal.
În funcţie de acestea, s-a apreciat că scopul preventiv şi educativ, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi realizat numai prin condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea situate peste jumătatea dintre minimul şi maximul prevăzut de textele incriminatoare, pedepse ce vor fi executate în condiţii privative de libertate.
S-a făcut aplicaţiunea art. 34 C. pen., contopindu-se pedepsele aplicate şi dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, la care s-au adăugat sporuri, determinate de numărul mare de infracţiuni comise în împrejurarea dată.
Întrucât faptele deduse judecăţii au fost comise în timpul liberării condiţionate, mai înainte de împlinirea duratei pedepselor anterioare ce le-au fost aplicate inculpaţilor, s-a făcut aplicaţiunea şi a dispoziţiilor art. 61 C. pen., revocându-se beneficiul liberării condiţionate pentru restul de zile rămas neexecutat şi contopindu-se acest rest cu pedepsele rezultante aplicate pentru faptele deduse judecăţii, urmând ca inculpaţii să le execute pe cele mai grele la care au fost aplicate sporuri, determinate de persistenţa infracţională a celor doi.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepse perioadele executate şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului găsit asupra inculpatului T.F.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei solicitate de către partea B.D.V. cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse prin faptele culpabile ale acestora.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpaţii T.F. şi G.M.C., solicitând desfiinţarea în parte a hotărârii, în sensul reindividualizării pedepselor şi reducerii cuantumului acestora pe motiv că, prin declaraţiile date în faţa instanţei de apel, şi-au recunoscut faptele.
Prin Decizia penală nr. 58/ A din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 905/P/2005 au fost admise apelurile penale declarate de inculpaţii T.F. şi G.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 313 din 15 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în dosarul nr. 272/P/2005.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală.
Au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate ambilor apelanţi inculpaţi în pedepsele componente şi înlăturate sporurile.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor de ultraj reţinute în sarcina inculpatului T.F., din 2 infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în 2 infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru fiecare şi din infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-au recontopit pedepsele şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an şi 6 luni, în total 8 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor de ultraj reţinute în sarcina apelantului inculpat G.M.C. din 3 infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în 3 infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-au recontopit pedepsele şi s-a dispus executare pedepsei celei mai grele, de 6 ani închisoare, sporită cu un an, în total 7 ani, în condiţiile art. 57 şi 71 C. pen.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
S-a menţinut starea de arest a apelanţilor inculpaţi şi s-a dedus în continuare, pentru fiecare, prevenţia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat inclusiv onorariu avocat oficiu în sumă de 100 RON pentru fiecare, au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că apelurile sunt fondate, însă pentru alte motive decât cele ce se invocă.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, cei doi apelanţi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care a fost dispusă condamnarea, constând, în esenţă, în următoarele: în noaptea de 9 decembrie 2004, inculpaţii, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin efracţie în magazinul alimentar aparţinând SC D.T.D. SRL din Piteşti, în scopul însuşirii pe nedrept de bunuri; după ce puseseră în 5 saci de plastic bunurile însuşite, cei în cauză au fost surprinşi de un echipaj al poliţiei asupra poliţiştilor, reuşind să-l rănească uşor pe unul dintre aceştia. Inculpatul T.F. avea asupra sa, în momentul în care a fost reţinut de către poliţişti, un cuţit.
Pe tot parcursul urmăririi penale, al judecării în primă instanţă şi chiar în faza apelului, inculpaţii au avut o atitudine nesinceră, negând că s-ar fi aflat la locul incidentului în noaptea de 9 decembrie 2004.
În dovedirea acestor susţineri, inculpaţii au solicitat admiterea probei cu martori, despre care au pretins că ar cunoaşte împrejurarea că, la momentul comiterii infracţiunilor, se aflau într-un bar. Proba a fost încuviinţată de către instanţa de apel, iar după administrarea ei inculpaţii au dorit să-şi completeze declaraţiile, în sensul că au recunoscut faptele ce le-au fost reţinute în sarcină.
Invocând ca argument atitudinea lor sinceră, aşa cum a rezultat din declaraţiile astfel modificate, inculpaţii au solicitat instanţei de apel reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.
Această cerere a fot considerată, ca fiind neîntemeiată, pe de-o parte pentru faptul că schimbarea atitudinii inculpaţilor în această fază nu este de natură a contribui întru-un mod determinant la aflarea adevărului, iar pe de altă parte, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prevede a se lua în considerare, printre alte criterii de individualizare a pedepselor, conduita în ansamblu a infractorului.
Or, în această privinţă este de remarcat, aşa cum judicios a reţinut tribunalul, gradul sporit de pericol social al faptelor comise, starea de recidivă în care acestea au fost săvârşite, precum şi atitudinea oscilantă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal.
Totuşi, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, hotărârea a fost considerată ca fiind nelegală.
Astfel, art. 239 C. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 160/2005, incriminează, în alin. (1), ultrajul prin ameninţare, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol, este incriminată forma agravată a infracţiunii şi anume lovire sau orice acte de violenţă, precum şi vătămarea corporală săvârşite împotriva funcţionarului public.
În fine, în alin. (3) al art. 239 C. pen., se prevede că, dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sa jandarm ori alt militar, maximul special al pedepselor se majorează.
În raport cu aceste reglementări legale, instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică a faptelor comise de către apelanţii inculpaţi este în art. 239 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi respectiv, în art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., sens în care s-a dispus prin prezenta decizie.
În ce-l priveşte pe apelantul inculpat G.M.C., acesta a depus la dosar o serie de acte medicale din care a rezultat că prezintă oligofrenie de gradul I, aşa încât a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Din concluziile acestei expertize a rezultat că cel în cauză are discernământul păstrat în raport cu faptele comise.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, cererea formulată de partea civilă a fost corect soluţionată, prin admiterea ei.
Pentru cele ce preced, curtea de apel a admis ambele apeluri, în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi, desfiinţând în parte sentinţa penală, a descontopit pedepsele rezultante în pedepsele lor componente, înlăturând sporurile.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor comise de ambii apelanţi inculpaţi, după care au fost recontopite pedepsele şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, la care s-a adăugat un spor, atras, aşa cum s-a arătat anterior, de gradul sporit de pericol social al faptelor comise, de starea de recidivă în care acestea au fot săvârşite, precum şi atitudinea oscilantă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, menţinându-se în rest, dispoziţiile hotărârii atacate.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-au dedus din pedepse, perioadele executate în arest preventiv, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut în continuare starea de arest a acestora, văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpaţii G.M.C. şi T.F.
În motivele scrise de recurs, recurentul inculpat G.M.C. a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici şi schimbarea încadrării juridice, deoarece participarea sa la această faptă nu întruneşte elementele infracţiunilor de tentativă la tâlhărie şi ultraj. După cum rezultă din procesele-verbale şi din declaraţii, fapta săvârşită de el constituie tentativă de furt, nimeni dintre ei nu a avut contact direct sau fizic cu vreunul dintre poliţişti, T.F. a aruncat cu o sticlă în geamul magazinului pentru al sparge şi pentru a fugi, timp în care cei doi poliţişti i-au surprins în incinta magazinului, erau la uşa situată la circa 4 m. de locul unde s-a spart geamul.
În motivele scrise de recurs, recurentul inculpat T.F. a menţionat că este vinovat, dat în raport cu gravitatea faptei sale, pedeapsa aplicată este prea mare, apreciind că deşi a fost desfiinţată în parte sentinţa penală, la o nouă judecată i s-a dat aceeaşi pedeapsă.
La termenul de astăzi, apărătorul recurenţilor inculpaţi, în concluziile orale, în dezbateri a învederat că recursul vizează latura penală a cauzei, respectiv cuantumul pedepsei aplicate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că se impune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în raport cu împrejurările în care s-a comis infracţiunea şi cu circumstanţele personale ale acestora, solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate şi reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate.
Concluziile procurorului, precum şi poziţiile recurenţilor inculpaţi, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii G.M.C. şi T.F. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele instanţei de fond, cu privire la vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea tuturor faptelor reţinute în sarcina acestora, iar la rândul ei în baza propriului examen, în mod judicios şi pe baza mijloacelor de probă administrate, în apel a stabilit vinovăţia inculpaţilor G.M.C. şi T.F. în comiterea infracţiunilor de ultraj, prin schimbarea corectă a încadrărilor juridice, ca urmare a modificărilor survenite prin Legea nr. 160/2005, de către curtea de apel, în raport cu situaţia de fapt arătată de către aceasta.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaţilor G.M.C. şi T.F. care, în noaptea de 9 decembrie 2004, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin efracţie în magazinul alimentar aparţinând SC D.T.D. SRL Piteşti, în scopul însuşirii de bunuri, dar după ce au pus în cinci saci din plastic bunurile însuşite, cei în cauză au fost surprinşi de un echipaj al poliţiei şi pentru a-şi asigura scăparea au exercitat ameninţări şi violenţe asupra poliţiştilor, reuşind să-l rănească uşor pe unul dintre aceştia, inculpatul T.F. având asupra sa, în momentul reţinerii de către poliţişti şi un cuţit, întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina lor, iar pentru cele de ultraj, prin schimbarea încadrărilor juridice de către instanţa de apel.
Astfel, în procesul-verbal întocmit, la data de 10 decembrie 2004, au fost descrise în amănunt împrejurările faptice, precum şi momentul lovirii poliţistului de către T.F. cu o sticlă astfel „…Am fost lovit în cap de o sticlă care s-a spart, conţinutul vărsându-se pe haine, fapt ce m-a determinat să încerc imobilizarea unuia dintre indivizi, prin al lua în braţe, urmând să-l trântesc la pământ, însă acesta m-a lovit şi el cu o sticlă în cotul stâng. L-am recunoscut pe acest individ care m-a lovit cu sticla în cot ca fiind T.F. zis P., domiciliat în cartierul Prundu, în zona izvorului, cunoscut ca infractor ce s-a ocupat cu tâlhării …".
În declaraţiile sale date, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă partea vătămată N.S.M. a arătat că „…Între timp, am ajuns şi eu acolo şi am văzut că cel prins este T.F., adică cel care mă lovise cu sticla în cot şi pe care-l cunoşteam cu porecla de P., locuieşte în zona izvorului din cartierul Prundu şi mai fusese prins săvârşind alte infracţiuni"; „În timp ce suspecţii aruncau cu obiecte în noi am fost lovit de o sticlă cu bere în podul mâinii stângi unde s-a şi spart. Arăt faptul că am fost lovit de inculpatul T.F. pe care îl cunoşteam, întrucât locuieşte în raza mea de competenţă. În grupul în a cărui urmărire plecasem eu se afla şi inculpatul T.F. care la un moment dat s-a despărţit de grup fugind către Cartierul Războieni".
În declaraţiile lor, martorii B.D., B.R., V.T., partea vătămată T.M. au relatat circumstanţele reale percepute, în magazin, violenţele exercitate, cât şi aspecte legate de urmărirea celor aflaţi în interior, fiind identificat T.F. de către N.S. care a spus că-l cunoaşte pe cel reţinut fiind din zona de competenţă Cartierul Prundu şi s-a aflat într-un magazin de la complexul B., pe care îl spărsese împreună cu alţii, de unde au reuşit să fugă pentru că au stins lumina în magazin şi au aruncat cu sticle spre ei (declaraţiile martorului B.D.N.).
Din coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate, cu celelalte administrate în cursul urmăririi penale, cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, precum şi în apel, a fost dovedită contribuţia inculpatului T.F. în săvârşirea infracţiunilor arătate, acesta având reprezentarea urmărilor faptelor sale şi pe care le-a urmărit, aşa încât acesta a comis infracţiunile, din punct de vedere subiectiv, cu intenţie directă.
Astfel, poziţia adoptată, în ultimul cuvânt, de recurentul inculpat T.F., în sensul că nu a avut intenţia de a tâlhări pe nimeni, nu poate fi reţinută, deoarece din modalitatea concretă de comitere a tuturor faptelor a rezultat că acesta a acţionat cu intenţie directă, aşa cum s-a arătat mai sus.
Înalta Curte apreciază că sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor două inculpaţi a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise, agravat de multitudinea faptelor comise, de urmările produse, aducându-se atingere unor valori sociale importante, dar şi de circumstanţele personale ale acestora, care au avut o atitudine oscilantă, iniţial negând faptele, pentru ca în apel să le recunoască, ambii inculpaţi sunt recidivişti, dovedind perseverenţă infracţională, sunt fără ocupaţie.
Cuantumurile diferenţiate ale pedepselor aplicate inculpaţilor, respectiv, orientate către medie şi peste medie pentru infracţiunile de ultraj, prin care s-a adus atingere autorităţii, urmând ca în urma recontopirii, pedepsele cele mai grele să fie sporite la rândul lor diferit, au fost considerate singurele în măsură care să conducă la realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepselor, dând posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive ale celor două inculpaţi.
Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea recurenţilor inculpaţi, în sensul reindividualizării pedepselor aplicate, în sensul reducerii lor, deoarece au fost evaluate în mod plural criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M.C. şi T.F. împotriva deciziei penale nr. 58/ A din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, inculpatului G.M.C. durata arestării preventive de la 11 decembrie 2004 la 29 iunie 2006.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.F. durata arestării preventive de la 10 decembrie 2004 la 29 iunie 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M.C. şi T.F. împotriva deciziei penale nr. 58/ A din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, inculpatului G.M.C. durata arestării preventive de la 11 decembrie 2004 la 29 iunie 2006.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.F. durata arestării preventive de la 10 decembrie 2004 la 29 iunie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4178/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4185/2006. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
