ICCJ. Decizia nr. 4311/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4311/2006
Dosar nr. 9026/1/2006
Şedinţa publică din 5 iulie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 31 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.C., la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., şi art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a luat act că persoanele vătămate D.I. şi J.C.S. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt, pe baza probelor administrate.
În ziua de 18 martie 2005, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei J.E. deoarece prin intermediul concubinei sale E.C., care lucra la magazinul R.B. din Năvodari, aflase că victima are nevoie de meseriaşi pentru amenajări interioare. După ce victima l-a contactat telefonic, pe la jumătatea lunii februarie, inculpatul şi-a oferit serviciile, iar pentru a se efectua reparaţiile în apartament a apelat şi la doi meseriaşi.
În ziua de 18 martie 2005, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei pentru a discuta cu aceasta şi pentru a-i cumpăta materialele necesare în vederea zugrăvelii şi antifonării pereţilor grupului sanitar. Inculpatul a întrebat-o pe victimă dacă îl poate găzdui în apartament sau dacă îl poate lăsa în apartament când ea va pleca în Germania la fiica sa, explicându-i că trece printr-o perioadă critică cu concubina sa. Victima a fost surprinsă de solicitarea inculpatului, a început să ţipe şi a ieşit din încăperea unde se afla şi s-a deplasat la grupul sanitar pentru a face măsurători la pereţi.
Pe inculpat l-a înfuriat atitudinea victimei, s-a întors şi a apucat-o pe victimă din zona pieptului, trântind-o în cada plină cu apă şi ţinând-o apăsat cu mâinile în zona gâtului cu faţa în sus. Când i-a dat drumul şi a încercat că o ridice a constatat că victima este moale şi a decedat.
După comiterea faptei, inculpatul a lăsat-o pe victimă moartă în cadă, cu faţa în jos, lăsând să se creadă că a căzut singură, apoi a luat din poşeta acesteia portofelul. Din locuinţă, inculpatul a mai sustras un lănţişor şi un inel, ambele din aur, un telefon mobil, un telefon cu acte şi suma de 2.500.000 lei, după care a părăsit apartamentul, încuind uşa în urma lui.
Conform raportului de constatare medico-legală moartea victimei J.E. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare.
Împotriva sentinţei penale nr. 56 din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Constanţa a declarat apel inculpatul R.C.
Prin Decizia penală nr. 86/ P din 16 mai 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reţinând în considerente că probele administrate au demonstrat că inculpatul nu a primit banii de la victimă pentru lucrările de zugrăvit, ci i-a sustras, premeditând fapta.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs doar inculpatul.
Prin motivele orale inculpatul a susţinut că nu se face vinovat pentru infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa, sub acest aspect solicitând achitarea;
- a mai criticat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor, considerând că aceasta nu este aptă să realizeze reeducarea sa în raport de cuantumul exagerat al acesteia, solicitând o redozare a pedepsei cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile, în raport de aceleaşi prevederi, se constată că motivele nu pot conduce la casare pentru considerentele ce urmează.
Apărările inculpatului, în sensul că nu a premeditat omorul şi nu a comis această faptă în scopul săvârşirii tâlhăriei au fost, în mod justificat, înlăturate de instanţă pe baza probelor administrate.
Din declaraţiile inculpatului şi martorei E.C., concubina inculpatului, a rezultat neîndoios că între aceştia, în seara de 16 martie 2005, a avut loc o discuţie generată de lipsa banilor, prilej cu care martora i-a cerut inculpatului să întrerupă relaţia şi să se mute din locuinţa sa pentru că nu putea să-l întreţină.
Acţionând sub imperiul acestei situaţii, inculpatul a comis omorul, în seara de 18 martie 2002, după care inculpatul i-a dat martorei suma de 1.000.000 lei, i-a scos telefonul de la amanet şi a făcut cumpărături pentru casă, împrejurări care conduc la concluzia că inculpatul, de la început, a urmărit să facă rost de bani de la victimă pentru a menţine relaţia cu concubina sa.
Faptul că inculpatul a sustras de la victimă suma de 2.500.000 lei (şi nu a primit-o de la aceasta aşa cum a susţinut pentru achiziţionarea de materiale) este dovedit prin declaraţiile martorilor O.E. şi Şt.D., cei doi muncitori care au fost aduşi de inculpat şi împreună cu acesta au efectuat prima lucrare de reparaţie la locuinţa victimei.
Astfel, cei doi martori au relatat că, atunci când erau în apartamentul victimei, profitând de lipsa inculpatului, aceasta le-a propus să-i zugrăvească grupul sanitar şi le-a spus că le va plăti direct lucrarea, fără intermedierea inculpatului întrucât nu era mulţumită de calitatea primei lucrări efectuată de acesta.
Martorii au mai susţinut că, victima le-a mai spus că peste o săptămână are loc botezul unui nepot, iar din acest motiv la momentul respectiv nu avea banii necesari pentru lucrarea propusă.
Aşadar, este ilogică şi nedovedită susţinerea inculpatului privind suma de bani primită de la victimă, după cum nedovedite sunt şi celelalte apărări formulate de inculpat în contextul probator administrat în cauză.
Pentru aceste considerente este corectă încadrarea juridică a faptelor dată de instanţe, după cum şi pedepsele aplicate acestor fapte.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond a avut în vedere totalitatea împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele, datele ce caracterizează pe făptuitor, precum şi conduita acestuia de înlăturare a urmelor care puteau să ducă la descoperirea sa.
Astfel, nu poate fi ignorat gradul ridicat de pericol al faptelor comise, redat de mijloacele folosite, de urmările produse, de modalitatea premeditată în care inculpatul a acţionat, profitând de relaţia stabilită în timp cu victima.
Şi nu în ultimul rând, se va aprecia conduita inculpatului, imediat după comiterea faptelor, care conştient fiind de gravitatea lor a încercat să înlăture indiciile crimei comise şi a tuturor urmelor care puteau conduce la descoperirea sa.
Pentru toate aceste considerente, pedepsele sunt proporţionale atât pericolului social al faptelor comise, cât şi al făptuitorului neexistând motive care să conducă la o redozare a acestora, după cum nici de casare a hotărârilor recurate.
Drept urmare a celor discutate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
În baza prevederilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa rezultantă timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 86 din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 martie 2005 la 5 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4310/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4322/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
