ICCJ. Decizia nr. 4219/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4219/2006

Dosar nr. 2463/39/2006

Şedinţa publică din 30 iunie 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia din 23 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P.D.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză, nu rezultă săvârşirea acestei fapte.

Plângerea formulată de petenta P.I. împotriva acestei rezoluţii, în dosarul nr. 57/II/2/2006, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, M.B., prin rezoluţia din 15 martie 2006 (dosar nr. 57/II/2/2006).

Împotriva acestei din urmă rezoluţii, petenta a formulat plângere la curtea de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., susţinând că fapta intimatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen.

Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 13 din 8 mai 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.I. împotriva rezoluţiei din 23 februarie 2006 dată în dosarul nr. 202/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secţia de urmărire penală şi criminalistică, de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul P.D.M. pentru infracţiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., şi a rezoluţiei din 15 martie 2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Curtea de Apel Suceava a obligat-o pe petentă la 20 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Curtea a reţinut din examinarea lucrărilor dosarului că, până în luna iunie 2005, făptuitorul a achitat lunar pensia de întreţinere de 2.000.000 lei, aşa cum a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 2 din 15 ianuarie 2004.

Sentinţa civilă nr. 54 din 24 ianuarie 2005, prin care pensia de întreţinere s-a majorat, a rămas definitivă la 17 iunie 2005, tot în această lună petiţionara absolvind cursurile liceului, iar despre faptul că s-a înscris la facultate, tatăl său, P.M., luând la cunoştinţă în luna octombrie 2005, când a fost prezentă la judecarea în fond a unei alte acţiuni privind majorarea pensiei de întreţinere.

Începând cu luna octombrie 2005, făptuitorul a reluat plata pensiei de întreţinere, achitând chiar sume mai mari în vederea recuperării diferenţelor rezultate din majorările stabilite prin hotărârile judecătoreşti, până la data de 18 februarie 2006, achitând, în total, suma de 12.400.000 lei, în continuare, plata pensiei urmând a se face, potrivit propriei declaraţii, prin reţinerea din salariu, de unitatea la care P.D.M. lucrează.

Faţă de cele reţinute, deşi din probele administrate a rezultat că intimatul P.D.M. nu a achitat o perioadă de timp mai mare de două luni pensia de întreţinere stabilită pe cale judecătorească în favoarea fiicei sale, în cauză, nu se poate reţine în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., întrucât nu s-a dovedit reaua-credinţă a acestuia cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere.

Aşa fiind, Curtea, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea, ca nefondată, obligând, pe petentă, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, petenta P.I. a declarat recurs, susţinând că, în mod greşit, nu s-a pornit procesul penal pentru abandon de familie, prevăzut de art. 305 lit. c) C. pen., deşi făptuitorul nu a achitat mai multe luni pensia de întreţinere. Că, în prezent, făptuitorul datorează pensia de întreţinere de 1020 lei RON, corespunzând a 4 luni neachitate.

Recursul este nefondat.

Aşa cum, în mod corect, reţine prima instanţă, pentru trimiterea făptuitorului în judecată pentru comiterea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., nu este suficientă numai dovada neplăţii pensiei de întreţinere într-o perioadă mai mare de 2 luni, dar şi dovada relei credinţe în neefectuarea acestei plăţi, dovadă ce, în această cauză nu s-a făcut.

În atare situaţie, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, respingându-l, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea primei instanţe.

Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.I. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava.

Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4219/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs