ICCJ. Decizia nr. 4199/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4199/2006
Dosar nr. 10183/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 399/P/AP/2006, Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 3002 C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului P.C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale se impune menţinerea acesteia în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru greşita menţinere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul Covasna se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 alin. (1) lit. h), respectiv inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsare sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus-menţionate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii de şedinţă din 14 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 399/P/AP/2006 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4084/2006. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 4280/2006. Penal → |
|---|
