ICCJ. Decizia nr. 4084/2006. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4084/2006
Dosar nr. 30308/3/2005
Şedinţa publică din 26 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din 1 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii:
- G.C., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., şi la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 – art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus prevenţia de la 23 februarie 2005.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea.
- T.D., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen., şi 74 – art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 23 februarie 2005 şi în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 200 Euro.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în perioada septembrie 2004 – februarie 2005, inculpatul G.C. a iniţiat şi coordonat un grup infracţional la care au aderat mai mulţi cetăţeni turci şi români, printre care şi inculpatul T.D. în scopul trecerii ilegale a frontierei de stat a României, pe relaţia Bulgania – România – Ungaria - Europa de Vest, de către migranţi turci de etnie kurdă.
În baza acestei înţelegeri, inculpaţii au racolat, cazat, călăuzit pe rutele ce traversau România, din Bulgaria spre Ungaria şi apoi să preia de frontiera, mai mulţi cetăţeni de origine kurdă, pretinzând 2000 Euro pentru fiecare din aceştia.
Din grupul organizat astfel de G.C. au făcut parte mai multe persoane, inculpaţii D.A., T.D., C.M., S.M., S.M. şi C.M. precum şi cetăţeni de etnie turcă, fiecare având bine stabilit rolul său în realizarea traficului de migranţi.
La data de 22 februarie 2005, un grup de migranţi preluat de doi informatori sub acoperire a fost a fost surprins de jandarmi în zona de frontieră, încercând să treacă în Ungaria.
Probele administrate, declaraţiile martorilor, ale investigatorilor sub acoperire, convorbirile telefonice înregistrate pe baza autorizaţiei eliberată în condiţiile art. 91 C. proc. pen., au stabilit rolul avut de inculpaţi în săvârşirea faptelor, cât şi modalitatea de comitere a acestora.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpaţii, G.C. solicitând în principal achitarea, iar ambii, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 297 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis ambele apeluri şi rejudecând, a adoptat pedepsele aplicate inculpatului G.C. şi a redus pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de la 3 ani şi 6 luni la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Cu privire la inculpatul T.D. s-au descontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 143/2006 şi s-a redus pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de la 2 ani şi 6 luni închisoare la un an şi 6 luni închisoare, menţinând interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 – art. 34 şi 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 23 februarie 2005, menţinând starea de arest.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii.
În recursul său, parchetul a solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei tribunalului, pedepsele aplicate inculpaţilor G.C. şi T.D. nereflectând, prin cuantumul scăzut, pericol social al faptei comise.
De asemenea, s-a solicitat înlăturarea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., a pedepsei de un an după executarea pedepsei principale cu privire la inculpatul T.D., fiind încălcate dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen.
Recursul parchetului este, în parte fondat şi urmează a fi admis cu privire la inculpatul T.D., în cauză fiind incident motivul prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Cât priveşte motivul privind individualizarea pedepsei prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., recursul parchetului este nefondat, instanţa de apel dând o justă interpretare dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), lipsa de antecedente penale a ambilor inculpaţi situaţia personală cât şi atitudinea procesuală de recunoaştere a faptei, astfel că nu se impune casarea deciziei şi menţinerea pedepselor aplicate de tribunal.
Este fondat motivul vizând greşita aplicare a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, întrucât conform art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală aplicată trebuie să fie de 2 ani sau mai mare, ori, în speţă, pedeapsa aplicată inculpatului T.D. este de un an şi 6 luni închisoare.
În susţinerea apelului declarat, inculpatul G.C. a invocat în principal motivul prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că faptele au fost comise de ambii inculpaţi, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, ambii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursul inculpatului este nefondat.
Din examinarea cauzei rezultă că inculpatul G.C. s-a înţeles cu ceilalţi inculpaţi şi învinuiţi să ajute migranţi kurzi să treacă ilegal frontiera pentru a merge în Europa de Vest, toată activitatea sa fiind monitorizată de organele de urmărire penală prin interceptarea convorbirilor telefonice şi a investigatorilor sub acoperire.
De altfel, toţi membrii grupului, precum şi martorii, au recunoscut, în detaliu, modul în care inculpatul a acţionat, el fiind cel care prin conaţionalii săi, a recrutat migranţi, a negociat preţurile şi a aranjat deplasarea acestora prin România, apoi spre frontieră.
Investigatorul sub acoperire, B.S., K.D. şi S.L., care au fost autorizaţi de procuror, au relatat participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunii, astfel că din analiza tuturor probelor administrate, rezultă vinovăţia inculpatului, instanţele pronunţând sub acest aspect o soluţie corectă.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, se constată că acestea sunt în acord cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele apreciind corect gravitatea faptelor comise, amploarea acestora, reţinând astfel în favoarea lor circumstanţe atenuante.
Întrucât nu sunt motive care examinate din oficiu să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform art. 38915 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, ca fondat, se va casa în parte Decizia nr. 297 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii pe durata de un an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., inculpatului T.D., pedeapsă pe care o înlătură, menţinând celelalte dispoziţii.
Se va deduce arestarea preventivă, aplicată fiecărui inculpat de la 23 februarie 2005 la 26 iunie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 297 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii G.C. şi T.D.
Casează, în parte, Decizia penală sus-menţionată, numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interziceri pe durata de un an a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., inculpatului T.D., pedeapsă pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 23 februarie 2005 la 26 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat G.C. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4066/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4199/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
