ICCJ. Decizia nr. 4217/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 359 din 28 martie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea condamnatului I.A.G. de întreruperea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1143 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
I.A.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar motivele pentru întreruperea executării acestei pedepse (situația grea a familiei sale) nu sunt dovedite.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 353/ A din 28 aprilie 2006, a respins apelul formulat de petiționar.
împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă și în apel, învederând că familia sa are o situație materială grea și necesită sprijinul său imediat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.
în speță această condiție impusă de textul de lege menționat (consecințe grave pentru familia condamnatului) nu a fost dovedită în cauză.
Așa cum rezultă din referatul de anchetă socială părinții condamnatului se află în executarea unei pedepse de câte 7 ani închisoare, iar ceilalți membrii ai familiei sale (doi frați) deși apți de muncă nu au o ocupație. Pe de altă parte, așa cum bine au reținut instanțele de fond și de apel, o eventuală întrerupere a executării pedepsei nu ar contribui la îmbunătățirea situației materiale a familiei sale deoarece, o asemenea întrerupere nu poate fi mai mare de 3 luni, iar petentul nu a avut un loc de muncă sau o calificare în meserie.
în raport de considerentele expuse, recursul declarat nu este fondat și în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care Ministerul Justiției a avansat onorariul apărătorului din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4214/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4238/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
