ICCJ. Decizia nr. 4246/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 137 din 19 mai 2004, Tribunalul Hunedoara i-a condamnat pe inculpații:
- R.C.G. în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
Au fost deduse reținerea și arestarea preventivă de la 7 martie 2004 la zi și prelungită măsura privativă de libertate.
- M.L.I. în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 la 3 ani închisoare și în baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la un an închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza art. 861C. pen. și art. 862C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, indicând măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863alin. (1) lit. a) - d) C. pen., la care să se supună inculpatul.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului și s-a constatat că acesta a fost reținut și arestat preventiv în perioada 7 martie 2004 - 19 mai 2004.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență, că inculpatul M.L.I., fără ocupație, la sfârșitul anului 2002 și în luna decembrie 2003 a cumpărat pastile Ecstasy pentru consum propriu, iar la data de 6 martie 2004 a mai cumpărat cu 50 dolari de la L.C., două bile cu morfină în greutate totală de cca. 5 gr., ascunzându-le în propriul autoturism într-un compartiment de lângă schimbătorul de viteză.
în aceeași zi, sărbătorindu-și ziua de naștere, inculpatul M.L.I. și-a invitat, în jurul orelor 21,00, prietenii, respectiv pe inculpatul R.C.G. și martorii S.B.A., O.S., la barul D. din Deva și apoi la restaurantul T.R. din orașul Orăștie.
înainte de a urca în autoturism pentru a pleca spre Orăștie, inculpatul M.L.I. i-a spus inculpatului R.C.G. că a cumpărat două bile cu drog și, ajungând la restaurantul din această localitate s-au așezat toți la o masă.
La scurt timp, inculpatul M.L.I. s-a ridicat și a plecat la toaletă, fiind urmat imediat de inculpatul R.C.G.
în toaletă, primul dintre inculpați a desfăcut o bilă cu drog și a întins-o pe foița de staniol sub forma a două linii pe capacul rezervorului WC, consumând fiecare din morfină.
întrucât a mai rămas din morfină, la propunerea inculpatului M.L.I., inculpatul R.C.G. a mers la masă în restaurant și i-a spus martorului S.B.A. să meargă la toaletă cu ambalajul de nylon de la un pachet de țigări.
Ajuns în toaletă, S.B.A. fost îndemnat inculpatul M.L.I. să consume morfină, cu expresia "trage și tu", însă, fiind refuzat, inculpatul a învelit drogul în folia nylon adusă de martor și a revenit în local unde i-a înmânat pachețelul cu morfină inculpatului R.C.G.
După acest moment, inculpatul M.L.I. a părăsit localul, deplasându-se cu autoturismul în altă zonă a orașului Orăștie, unde a consumat morfină din cea de-a doua biluță aflată în mașină.
Revenind la restaurant, la scurt timp au sosit și organele de poliție.
Inculpatul R.C.G. a aruncat sub masă folia cu morfină, iar inculpatul M.L.I. a indicat lucrătorilor de poliție, compartimentul din autoturism în care deținea două biluțe.
Din raportul de constatare tehnico-științifică al laboratorului de specialitate al I.G.P., a rezultat că substanța prezentată era morfină în amestec cu alte substanțe chimice, fiind drog de mare risc.
Instanța a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care cei doi inculpați au fost condamnați, constatând însă că în privința infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, imputată inculpatului M.L.I. nu sunt întrunite condițiile existenței acesteia, întrucât inculpatul a cumpărat morfina pentru consum propriu.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel:
- Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, care a criticat-o pentru greșita achitare a inculpatului M.L.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, greșita individualizare a pedepselor pentru inculpatul M.L.I., insuficienta și greșita aplicare a dispozițiilor art. 861C. pen. pedepsei aplicată aceluiași inculpat;
- inculpatul M.L.I., care a criticat netemeinicia hotărârii sub aspectul greșitei aprecieri a existenței gradului de pericol social al infracțiunii prevăzută de art. 11 din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181C. pen., precum și pentru omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante și a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a distribuitorului de droguri L.C.;
- inculpatul R.C.G., care a criticat omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante.
Prin decizia penală nr. 243/ A din 13 iulie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a admis toate apelurile declarate și, rejudecând după desființarea hotărârii atacate, a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., pentru ambii inculpați, reducând pedeapsa pentru inculpatul R.C.G. la un an închisoare.
Inculpatul M.L.I. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., la 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., reducând pedeapsa pentru in fracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 la un an și 8 luni închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 143/2000 la 2 luni închisoare, pentru ambele infracțiuni cu reținerea art. 74 și 76 C. pen.
în baza art. 33 și 34 C. pen., a dispus ca inculpatul M.L.I. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 64 și 71 C. pen. și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că, prin oferirea de drog spre consum și apoi remiterea cantității rămase inculpatului R.C.G. este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de către inculpatul M.L.I. și că același inculpat a săvârșit și infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 143/2000, prin îndemnarea martorului S.B.A. să consume drog.
S-a mai reținut că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu sunt incidente, inculpatul M.L.I. nefacilitând prinderea și tragerea la răspundere a numitului L.C.
Decizia penală a instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.L.I.
Prin decizia penală nr. 6477 din 16 noiembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul inculpatului și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a constatat că motivele de casare invocate de recurent, și anume că s-a comis o gravă eroare de fapt prin reținerea împrejurării că inculpatul a oferit droguri celuilalt inculpat, că hotărârea a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii și că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, nu sunt întemeiate.
împotriva acestei decizii, inculpatul M.L.I. a formulat contestație în anulare admisă de înalta Curte prin prezenta decizie.
Procedând la rejudecarea recursului, înalta Curte constată că motivele de casare invocate, în sensul că în cauză faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică și că inculpatul nu a beneficiat de clauza cuprinsă în art. 16 din Legea nr. 143/2000, sunt neîntemeiate.
Astfel, din probele administrate în speță, (procesele verbale ale organelor de poliție, planșele foto, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor și ale inculpaților) rezultă, indubitabil, că inculpatul M.L.I. i-a oferit inculpatului R.C.G. morfină pentru consum propriu și ulterior i-a înmânat pentru uz personal cantitatea rămasă. Aceste acte constituie, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, norma incriminatoare interzicând orice acțiune desfășurată fără drept, privind circulația drogurilor.
Totodată, nici cel de-al doilea motiv de recurs susținut de inculpat, potrivit căruia instanțele anterioare nu au aplicat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru a-i reduce pedeapsa, întrucât a formulat denunț împotriva numitului L.C., ca fiind distribuitor de drog, nu poate fi reținut.
în mod justificat instanțele anterioare au constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, atâta vreme cât persoana împotriva căreia s-a formulat denunțul nu a fost trasă la răspundere penală și nefiind dispuse măsuri procesuale nici în rem și nici în personam.
Așadar, motivele de casare invocate de recurentul M.L.I. sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor motive de reluare a judecății ori cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu.
Așa fiind, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și în temeiul art. 192 alin. (2) din același cod, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4245/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4247/2006. Penal → |
|---|
