ICCJ. Decizia nr. 4238/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 75 din 17 februarie 2006 a Tribunalului Brăila s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpații L.F. și B.M.M. din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., și au fost condamnați cei doi inculpați, la câte o pedeapsă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat inculpaților dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., privind pedeapsa accesorie.

S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus perioada arestării preventive a acestora de la 2 octombrie 2004 la zi.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul minor B.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 99 alin. (3) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., privind pedeapsa accesorie.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive a acestuia de la 18 noiembrie 2004 la zi.

în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (2) C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul B.I. în solidar și cu părțile responsabile civilmente B.V. și B.A., la plata următoarelor sume, cu titlul de despăgubiri civile: 769,33 lei RON către partea civilă C.A.S. Brăila, 823,48 lei RON către partea civilă C.A.S. Galați, 22.000 lei RON din care 20.000 lei cu titlul de daune morale și 2.000 lei cu titlul de daune materiale către partea civilă F.V. și la câte 30.000 lei RON, cu titlul de daune morale către părțile civile F.L. și F.D.V.

Au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul B.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente B.V. și B.A., la plata către părțile vătămate F.D.V. și F.L. prin reprezentantul legal F.V., a unei prestații periodice în sumă de câte 15 lei RON/lunar pentru fiecare minoră, cu începere de la data de 2 octombrie 2004 și până la majoratul acestora.

în baza art. 163 C. proc. pen., s-a instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților L.F., B.M.M. și B.I. și părților responsabile civilmente B.V. și B.A., până la concurența sumei de 84.000 lei.

Prin aceeași hotărâre au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în noaptea de 1 octombrie 2004, aflându-se în trenul personal nr. 7012, între stațiile C.F.R. Ianca și Dedulești, cu intenție, și în înțelegere cu alte persoane, cei trei inculpați au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimei F.A., producându-i multiple leziuni ce au condus la moartea acesteia.

Totodată, s-a stabilit că situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația martorului B.I., certificatul medico-legal nr. 946 din 4 octombrie 2004 întocmit de S.M.L.J. Brăila, raportul de constatare medico-legală (necropsie) nr. 505 din 7 octombrie 2004, întocmit de S.M.L.J. Galați, declarațiile martorilor V.M.I., E.C. și V.F., care se coroborează cu restul probatoriului, respectiv cu declarațiile martorilor S.D., U.P., G.L., N.M., B.C., B.S., I.E.I., L.M., D.A. și cu recunoașterile inculpaților, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații L.F. și B.M.M., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că instanța nu a analizat declarațiile celor trei inculpați și nu a delimitat contribuția fiecărui inculpat, precum și a martorilor V.M.I., V.F. și E.C., deoarece din probele administrate nu s-a stabilit cu certitudine cine a lovit victima în cap cu o sticlă de bere.

S-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea dosarului la parchet pentru cercetarea celor trei martori, față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

S-a mai susținut că nu se justifică plata daunelor morale, deoarece pedeapsa aplicată este suficient de mare.

Prin decizia penală nr. 30/ A din 14 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1486/44/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații L.F. și B.M.M.

A fost dedusă arestarea preventivă a inculpaților de la 8 octombrie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a acestora.

Au fost obligați apelanții inculpați la plata sumei de câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Galați a apreciat că, nu poate fi primit primul motiv de apel al inculpaților, vizând restituirea cauzei la parchet pentru cercetarea numiților V.M.I., V.F., E.C. și pentru stabilirea participării acestora la comiterea faptei, întrucât, conform art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței.

Aceste dispoziții legale au fost respectate de instanța de fond, stabilindu-se, pe baza analizei materialului probator, vinovăția celor trei inculpați care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare al instanței.

Deși inculpații nu au motivat în drept cererea de restituire a dosarului la parchet, instanța de apel a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite nici dispozițiile art. 332 și nici cele prevăzute de art. 333 C. proc. pen.

S-a mai constatat că, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpaților, pe baza unei analize complete a materialului probator.

Hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept, fiind respectate dispozițiile art. 356 lit. c) C. proc. pen., răspunzându-se tuturor apărărilor și cererilor formulate de inculpați.

Având în vedere natura și gravitatea faptei, precum și urmarea produsă, în sensul uciderii victimei, s-a considerat că motivul de apel al inculpaților vizând înlăturarea obligării acestora la plata daunelor morale nu poate fi primit.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.M.M. și L.F.

Ambii inculpați, prin apărători, au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen., solicitând a se constata că hotărârea este fundamentată pe o gravă eroare de fapt, astfel că se impune casarea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Totodată, ambii inculpați au mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Separat, recurentul inculpat L.F. a mai invocat, prin apărătorul ales, cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 171 și pct. 14 C. proc. pen., susținând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, în condițiile în care nu el este acela care i-a aplicat victimei lovitura letală, iar în subsidiar a cerut reindividualizarea pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind exagerat de mare, în raport de fapta săvârșită.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia, încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, din probele administrate în cauză au rezultat următoarele:

în seara zilei de 1 octombrie 2004, inculpații L.F. și B.M.M. circulau împreună cu martorii I.E.I. și L.M. în trenul personal nr. 7368 pe linia Barboși - Buzău, deplasându-se către domiciliul lor din comuna Găineasca, județul Brăila.

Inculpații au fost agresați fizic de un grup de persoane de etnie rromă (4 bărbați și 2 femei), grup care a reușit să coboare din tren undeva în câmp, în apropierea stației C.F.R. Ianca, după folosirea semnalului de alarmă.

Inculpații și martorii și-au continuat călătoria cu trenul, coborând în stația S.G. De aici, inculpații s-au deplasat la discoteca din localitate, unde le-au povestit martorilor V.M.I., E.C., V.F. și inculpatului B.I. incidentul din tren, toți hotărând să se răzbune pe agresorii de etnie rromă.

Bănuind că aceștia își vor continua călătoria către Buzău cu trenul personal nr. 7012 (Galați - București), neavând cum să urce în tren decât din stația C.F.R. Ianca, cei șase tineri au plecat către Ianca, fiind transportați contra-cost de către martorul N.M. (cu autoturismul proprietatea sa).

Inculpații și martorii au stat în discoteca din localitatea Ianca până, în jurul orei 1,00, când știau că sosește în gară trenul personal nr. 7012, stabilind să se urce în primul vagon de lângă locomotivă, pentru a verifica tot trenul, în căutarea rromilor.

Observând că L.F. avea asupra lui un cuțit, inculpatul B.I. i l-a luat și i l-a dat martorului V.M.I. ca să-l arunce, acesta urcând ultimul în tren. De asemenea, inculpatul B.M.M. a luat de pe terasament o piatră, iar martorul E.C. avea în mână o sticlă de bere de 1 litri.

Conform planului, cei 6 tineri au urcat în primul vagon de lângă locomotivă, iar la capătul vagonului au observat doi bărbați de etnie rromă.

Dorind să se asigure dacă restul grupului de rromi se află sau nu în tren, inculpații B.M.M., L.F. și martorul V.M.I. s-au deplasat și în vagonul următor, după care s-au întors către cei doi bărbați de etnie rromă, aflați pe culoarul dintre vagoanele 1 și 2, lângă WC.

Victima F.A. și fratele său B.I. (persoană vătămată, care în condițiile art. 82 C. proc. pen., a fost ascultată ca martor, neconstituindu-se parte civilă și neparticipând în proces ca parte vătămată, conform propriei manifestări de voință) au sesizat că cei 6 tineri sunt puși pe scandal și ca să scape, le-au spus acestora că sunt dintr-o comună din județul Buzău, deși locuiau în comuna Mircea Vodă, județul Brăila.

Știind că grupul de agresori de etnie rromă era tot din Buzău, inculpații L.F. și B.M.M. au apreciat că cei doi rromi fac parte din grup, spunându-le celorlalți "ăștia sunt", moment în care toți 6 au început să-i lovească cu pumnii, picioarele și alte corpuri dure (conform declarației martorului B.I.), cei doi rromi căzând la podea, unde, în continuare au fost loviți cu pumnii și picioarele de cei 6 tineri.

Agresiunea a durat câteva minute, agresorii coborând în fugă din tren la stația Dedulești, preferând să parcurgă pe jos 6,5 km, până acasă în Surdila Găineasca, fapt ce reflectă că au conștientizat gravitatea faptelor lor.

După ce agresorii au părăsit în fugă trenul, fiind observați de martorul S.D., cu greu a reușit să coboare, pe cealaltă ușă, și martorul B.I., care a rămas între linii câteva ore, după care a reușit să ajungă acasă, de unde a fost transportat la Spitalul Județean Brăila.

Victima F.A. a rămas în tren, fiind descoperită de doi călători în apropierea stației C.F.R. Făurei. A fost coborâtă pe brațe și așezată pe o bancă de pe peron, de aici fiind transportată la Spitalul Județean Brăila, unde a fost internată în ziua de 2 octombrie 2004 între orele 3,00 - 15,30, cu diagnosticul "TCC - Comă gradul III". Victima a fost transportată apoi la Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați, fiind internată, la data de 2 octombrie 2004, orele 17,30, în secția ATI cu diagnosticul "TCC grav, comă CGS - 3p, hematom subdural fronto-parieto-temporal stâng".

Din foaia de observație nr. 49791 a Spitalului de Urgență Galați, secția neurochirurgie și ATI a rezultat că asupra victimei s-a instituit tratament complex și s-a intervenit operator neurochirurgical de urgență la data de 2 octombrie 2004. Cu toate acestea, pacientul a decedat la data de 6 octombrie 2004, ora 5,30.

Din raportul de constatare medico-legală (necropsie) nr. 505 din 7 octombrie 2004, întocmit de S.M.L.J. Galați a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hematomului subdural de emisfer stâng, contuziilor cerebrale de trunchi cerebral, consecutive politraumatismului cu traumatism cranio-cerebral, facial și toracic, produs prin lovire repetată cu corp dur, lovire de plan dur și de corp dur, între leziuni și moartea victimei existând raport direct de cauzalitate.

Din același raport a mai rezultat că, după aspectul și topografia leziunilor, în timpul agresiunii victima și agresorii se aflau față în față și, de asemenea, victima fiind căzută pe podea.

La autopsie s-au constatat:

a) escoriații faciale, echimoze faciale, escoriații pe pielea păroasă a capului, leziuni de violență produse prin lovire repetată cu corp dur;

b) escoriație occipitală dreapta cu infiltrat hemoragic întins, hematom subdural emisfer stâng, contuzii de contralovituri fronto-parieto-temporale stânga, contuzii trunchi cerebral, hemoragie subarahnoidiană stânga, leziuni de violență produse prin lovire de plan dur cu impact în regiunea occipitală dreaptă;

c) fracturi costale dreapta IV-X, produse prin lovire și comprimare cu corp dur, posibil picior.

Politraumatismul cu traumatism cranio-cerebral, facial și toracic, cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană de emisfer stâng, contuzii cerebrale, trunchi cerebral, de contra, lovitură, a fost de mare gravitate, provocând moartea victimei.

La rândul său, partea vătămată B.I. a suferit leziuni ce au necesitat 15-17 zile de îngrijiri medicale, acesta înțelegând încă din faza de urmărire penală să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva agresorilor săi, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Pretinsa eroare de fapt invocată de recurenți se referă la opinia apărătorilor acestora privind competența și limitele primei instanțe în judecarea cauzei, problemă soluționată de Curtea de Apel Galați, prin decizia recurată.

Astfel, la săvârșirea faptei au participat șase făptuitori, din care trei au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul parchetului, iar pentru ceilalți trei, în raport de gradul concret de implicare, s-a adoptat o soluție de netrimitere în judecată.

Ignorând dispozițiile procesual penale, potrivit cărora instanța este investită să judece doar persoanele în legătură cu care procurorul a pus în mișcare acțiunea penală și a întocmit rechizitoriul, recurenții au continuat să insiste pe ideea că și ceilalți trei făptuitori, respectiv martorii V.M.I., E.C. și V.F. ar trebui să fie judecați alături de ei.

Poziția instanței de fond nu reprezintă nicidecum o gravă eroare de fapt, așa cum au susținut recurenții, ci, dimpotrivă o strictă respectare a legii în materia investirii cu soluționarea unei cauze, judecata mărginindu-se, potrivit art. 317 C. proc. pen., la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.

în cursul judecății, când se descoperă date referitoare la comiterea unei infracțiuni și de alte persoane, decât cea trimisă în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană, conform art. 337 C. proc. pen. Fără cererea expresă de extindere a procesului penal din partea procurorului, instanța este obligată să soluționeze cauza în limitele în care a fost învestită prin actul de sesizare și nu este îndreptățită să restituie dosarul pe motivul de a se cerceta dacă în cauză nu e angajată și răspunderea altor persoane.

în cazul în care procurorul nu declară că pune în mișcare acțiunea penală și împotriva altor persoane decât cele trimise în judecată, eventuala hotărâre de condamnare a acestora este nelegală.

Instanța nu poate pune în mișcare acțiunea penală și nici nu poate extinde, conform art. 337 C. proc. pen., procesul penal, singura soluție pentru a se putea dispune eventuala inculpare și a celor trei martori indicați de inculpați, fiind atacarea rezoluției procurorului, conform art. 2781C. proc. pen.

Pe de altă parte, conform art. 333 C. proc. pen., în tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Dispozițiile legale în materie nu reglementează însă restituirea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări și cu privire la participarea altor persoane la comiterea faptei.

Instanța analizează cauza pe baza probatoriului administrat în tot cursul procesului penal, doar prin raportare la faptele și la persoanele cu care a fost sesizată.

Doar în măsura în care s-ar constata că urmărirea penală nu este completă față de inculpații din respectiva cauză, se poate dispune restituirea dosarului pentru refacerea sau completarea urmăririi penale.

Mai mult, prin actul de sesizare a instanței s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților V.F., V.M.I. și E.C., măsură luată pe baza analizei materialului probator administrat în cursul urmăririi penale.

în aceste condiții, admiterea punctului de vedere al recurenților ar însemna crearea unei practici ilegale, cu consecințe imprevizibile în viitor și ar determina pe judecător să-și depășească competențele legale.

în ce privește cererea recurenților inculpați de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, înalta Curte constată că este nefondată.

Pentru a putea pretinde că o faptă violentă, determinată, cu consecința exitusului victimei se încadrează în infracțiunea de omor, în variantele sancționate de art. 174 - art. 176 C. pen., ori în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., instanțele sunt obligate să stabilească poziția subiectivă a făptuitorului la momentul săvârșirii agresiunii și consecințele directe și imediate ale acesteia.

Momentul intervenției decesului victimei nu are nici o relevanță, câtă vreme rezultatul socialmente periculos a fost prevăzut și urmărit ori acceptat în momentul comiterii agresiunii.

Inculpații au invocat faptul că decesul victimei a intervenit la câteva zile (5 zile) după data săvârșirii agresiunii, ceea ce, în accepțiunea lor, ar atrage incidența dispozițiilor art. 183 C. pen.

Din examinarea actelor medico-legale și a protocoalelor operatorii rezultă că victima nu a putut fi salvată, prin eforturile medicale, tocmai datorită intensității loviturilor primite și a zonei vizate, fapt ce exclude ideea că, consecința letală nu a fost prevăzută ori acceptată de agresori.

Nu poate fi primită nici apărarea formulată de recurenți, în sensul că ar fi urmărit doar aplicarea unei corecții victimei, atâta vreme cât au acționat având asupra lor un corp contondent, apt de a ucide, pe care l-au folosit, în mod direct.

Multitudinea loviturilor identificate pe corpul victimei și intensitatea acestora, stabilită de medicii legiști, dovedesc clar intenția inculpaților de a suprima viața acesteia și nicidecum de a-i aplica o corecție, în înțelesul obișnuit al acestui termen.

Recurentul inculpat L.F. a invocat, în plus, faptul că, nefiind el acela care a aplicat lovitura letală victimei, în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de omor.

Așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate și chiar din recunoașterile inculpaților, hotărârea de a agresiona persoane neidentificate care, la rândul lor, ar fi avut un comportament violent față de ei în timpul deplasării cu trenul, a fost luată în consens, iar inculpații s-au pregătit minuțios timp de mai multe ore, pentru a-și ataca pretinșii adversari.

La urcarea în trenul cu care presupuneau că se deplasează aceștia, inculpații mai aveau asupra lor, pe lângă sticla de bere, un briceag și o bucată de piatră, luată în mod special de pe terasament, pentru a fi utilizată în scop agresiv.

Victima a fost aleasă la întâmplare, sub pretext că, fiind rrom, ar putea face parte din grupul cu care a existat conflictul anterior, astfel că nu se poate presupune că a existat vreo decelare a intențiilor privind persoana, mijloacele ori intensitatea agresiunii, sau vreo distribuire a rolurilor.

Chiar dacă s-ar admite că, inculpatul recurent L.F. nu a aplicat direct lovitura letală, probele administrate au dovedit că a lovit la rândul său victima, ușurând astfel sarcina celorlalți inculpați.

Faptul că în perioada actuală, există posibilitatea ca, utilizând decent un mijloc de transport în comun să fii agresat și să-ți pierzi viața, datorită dorinței unor infractori de a-și alina "orgoliul rănit", este un lucru de o gravitate excepțională, o atingere gravă a demnității persoanei.

în aceste condiții, pretenția inculpatului L.F. de a beneficia de clemență și respectiv de o diminuare a cuantumului pedepsei, este vădit nefondată și are la bază conceptul de ignorare a normelor de conviețuire, adoptat de persoanele cu persoanele cu educație și instrucție precară.

Pe de altă parte, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel.

Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar creea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată în toate timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, înalta Curte constată că prima instanță a dat dovadă de maximum de clemență, orientând pedeapsa către limita minimă prevăzută de textul sancționator.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M.M. și L.F. împotriva deciziei penale nr. 30/ A din 14 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților timpul arestării preventive de la 8 octombrie 2004 la 3 iulie 2006.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 4217/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 4211/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4238/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs