ICCJ. Decizia nr. 4245/2006. Penal

Prin sentința penală nr. 28 din 8 februarie 2006 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul I.A. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 (fapta de la punctul II din actul de acuzare) și a fost condamnat inculpatul I.A., la:

- 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată U.A.M.);

- 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată B.F.). Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite aceste pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată grațierea condiționată a pedepselor de 4 luni, 6 luni și 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1487/2003 a Judecătoriei Bistrița și potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., în total 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.

Prin aceeași sentință a mai fost condamnat inculpatul B.F., la

- 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acestora din 23 februarie 2005 pentru inculpatul I.A. și din 24 februarie 2005 pentru inculpatul B.F., la zi.

în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul I.A. să plătească părții vătămate B.F.E. suma de 5.000 Euro, cu titlul de daune morale.

Conform art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul I.A. sumele de 3.000 Euro și 5.000 Euro, iar de la inculpatul B.F. suma de 3.000 Euro.

Au fost obligați inculpații să plătească fiecare câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații domiciliază în municipiul Bistrița, cartier Unirea și se cunoșteau din copilărie. La rândul lor, cei doi inculpați erau prieteni cu martorul U.M.O., zis (G.), fost D., anterior căsătoriei cu partea vătămată U.A.M. Tot pe raza cartierului Unirea își au domiciliul partea vătămată B.F.E. și sora acesteia, B.P.M.

în luna noiembrie 2002, inculpatul I.A. a cunoscut-o prin intermediul martorei D.V. pe partea vătămată U.A.M., din comuna Mărișelu. Cu ocazia unor întâlniri ulterioare, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă ar fi de acord să plece cu el în Spania la furat, iar când aceasta i-a atras atenția că este minoră, inculpatul i-a răspuns "în Spania poliția nu are treabă cu minorii".

După aproximativ o lună de zile, în decembrie 2002, inculpatul I.A., care era însoțit de D.O. s-a întâlnit cu U.A.M. în Bistrița, ocazie cu care inculpatul i l-a prezentat minorei pe D.M.O.

Ulterior, în luna mai 2003, partea vătămată U.A.M. s-a întâlnit din nou du D.M.O. în Bistrița, acesta cerându-i să-l ajute să-și schimbe numele printr-o căsătorie formală cu el, deoarece are interdicție pe numele său în Italia, arătând că nu a reușit să facă acest lucru cu o tânără cu care vorbise anterior, întrucât fata i-a cerut prea mulți bani. în baza promisiunii făcute de D.M.O., că nu va avea nici un fel de probleme ca urmare a căsătoriei lor, U.A.M. a acceptat cererea acestuia și astfel, la 10 iunie 2003 cei doi s-au căsătorit la Primăria municipiului Bistrița, avându-i ca martori pe inculpatul I.A. și un prieten de-al acestuia, Ș.A.

Ulterior acestui eveniment, inculpatul I.A. s-a întâlnit cu partea vătămată în cartierul Unirea și i-a propus din nou să plece cu el la furat în Spania, mai ales că D.M.O., devenit U., urma să meargă și el, împreună cu fratele lui I.A., pe nume V.P., tot la furat, în Italia.

Partea vătămată a fost de acord cu propunerea făcută de inculpat, precizându-i însă că nu are pașaport. Inculpatul i-a dat suma de 1.000.000 lei pentru a merge la S.E.I.P. Bistrița-Năsăud și a solicita eliberarea unui pașaport, pe care partea vătămată l-a obținut la data de 21 iulie 2003.

Ulterior, inculpatul I.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul B.F., care se afla în Spania, în localitatea Azuckeca din apropierea capitalei țării, Madrid, căruia i-a spus că a găsit o fată ce va practica prostituția, cerându-i să îl ajute cu cazarea lor în imobilul pe care B.F. îl deținea cu chirie și în care funcționa un bar și o discotecă pentru români, având numele de D.

Urmare acceptului inculpatului B.F., la data de 25 iulie 2003, partea vătămată U.A.M. în vârstă de 17 ani și inculpatul I.A. s-au deplasat în Spania, fiind cazați de B.F. într-unul din dormitoarele apartamentului aflat la ultimul etaj al imobilului, în care funcționa localul D.

A doua zi, inculpatul B.F. i-a arătat părții vătămate un album foto, în care mai multe fete din bar, dezbrăcate, pozau în diferite ipostaze, iar inculpatul I.A. i-a spus că "asta urmează să lucrezi și tu". Când partea vătămată a protestat, spunându-i că a fost adusă în Spania ca să meargă la furat, nu ca să se prostitueze în folosul altcuiva, inculpatul I.A. i-a răspuns că "nu era prea târziu nici atunci să afle scopul pentru care a dus-o în Spania".

Deși inițial partea vătămată nu a fost de acord, urmare amenințărilor ce i-au fost adresate de inculpat, vizând rudele părții vătămate aflate în România și, în condițiile în care aceasta nu avea nici bani și nici pașaport, a cedat presiunilor exercitate de inculpatul I.A. și a acceptat să practice prostituția.

Inculpatul B.F., care se cunoștea cu patroana clubului de noapte M.A. din orașul Alcala de Henares, aflat la circa 10 km distanță de Azuckeca, a plasat-o pe partea vătămată la acest club de noapte, ce avea program de funcționare de la orele 18 a zilei curente până la ora 5 a zilei următoare. Inculpatul B.F. i-a cerut prietenei sale I.A. s-o ducă seara pe partea vătămată cu autoturismul la clubul respectiv și s-o ia dimineața, la terminarea programului.

în aceste condiții, partea vătămată U.A.M. a practicat prostituția în clubul de noapte M.A. începând de la sfârșitul lunii iulie 2003 până la data de 1 septembrie 2003, predând toți banii încasați, circa 700 Euro săptămânal (în total circa 3.000 Euro) inculpatului I.A.

Cu toate că după aproximativ 2-3 săptămâni de la sosirea părții vătămate în Azuckeca, a venit din Italia și U.M.O., care a fost cazat de către inculpatul B.F. în același spațiu, acesta nu a încercat să-i determine pe ceilalți inculpați să înceteze exploatarea sexuală a părții vătămate U.A.M.

La data de 1 septembrie 2003, inculpatul I.A. a plecat cu un microbuz spre România, însoțit de U.M.O., care își pierduse pașaportul în Italia, lăsând-o pe partea vătămată U.A.M. "în grija" lui B.F., cu care s-a înțeles să preia el banii, pe care-i va obține partea vătămată din practicarea prostituției.

în cursul lunii septembrie 2003, partea vătămată a continuat să rămână cazată în spațiul de locuit administrat de inculpatul B.F. și să practice prostituția în același club de noapte din Alcala de Henares. în acest timp, până la data de 20 septembrie 2003, din dispoziția inculpatului B.F. martora I.A. a continuat să o transporte cu autoturismul pe partea vătămată, de la locul de cazare din Azuckeca la clubul de noapte din Alcala de Henares.

După ce martora a plecat în România, la 22 septembrie 2003, inculpatul B.F. a predat imobilul din Azuckeca proprietarului spaniol și, întrucât la sfârșitul lunii septembrie s-a reîntors în Spania și "soțul" părții vătămate, U.M.O., s-au, mutat toți trei în Alcala de Henares, într-un apartament închiriat. Partea vătămată a continuat să practice prostituția în același local, banii obținuți fiind însușiți de inculpatul B.F.

La data de 25 octombrie 2003, inculpatul I.A. a revenit în Spania, însoțit de martorii B.P.M. și A.I. și, după ce s-au cazat la un motel, inculpatul I.A. s-a întâlnit cu B.F., cerându-i acestuia banii obținuți de partea vătămată U.A., din activitatea de prostituție desfășurată.

întrucât inculpatul B.F. a refuzat să-i dea suma de 3000 Euro, obținută de minora U.A.M. în clubul de noapte și, apreciind că a fost "înșelat" de cei doi, inculpatul I.A. a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze în continuare, până ce îi va remite suma de 2.500 Euro.

La data de 11 noiembrie 2003, urmare unor discuții avute cu U.M.O., vizând păstrarea controlului asupra activității de prostituție desfășurată de partea vătămată U.A.M., inculpatul I.A., însoțit de martora B.P.M., s-a reîntors în țară, încetând astfel exploatarea sexuală a numitei U.A.

După reîntoarcerea în țară, inculpatul I.A. a locuit cu intermitențe în apartamentul martorei B.P. din municipiul Timișoara, până la jumătatea lunii decembrie 2003, când aceasta a plecat în Spania la părinții săi adoptivi.

în timp ce se afla în Timișoara, inculpatul i-a telefonat prieten ului său A.I., aflat în Bistrița, să o ajute pe sora martorei B.P.M., respectiv partea vătămată B.E.F., să-și depună cererea pentru pașaport și săi dea suma de 1.000.000 lei, pentru a achita taxa de eliberare a pașaportului, lucru pe care martorul l-a făcut, astfel că la data de 4 decembrie 2003 părții vătămate minore i-a fost eliberat pașaportul de către S.E.I.F. Bistrița-Năsăud.

La data de 3 ianuarie 2004, urmare faptului că s-a certat cu mama sa, partea vătămată B.F.E. a fugit de acasă, deplasându-se în municipiul Timișoara, la apartamentul sorei sale B.P. unde se afla inculpatul I.A.

După reîntoarcerea în țară a martorei B.P., inculpatul I.A. i-a propus părții vătămate B.F.E. să meargă împreună cu el și cu sora sa P. în Spania, în orașul Valencia, întrucât îi poate găsi de lucru, fie la făcut curățenie în vreun local, fie să îngrijească de o familie de bătrâni și astfel să câștige bani mulți, lucru acceptat de aceasta.

în luna februarie 2004, cei trei s-au deplasat în Spania în orașul Valencia, unde inculpatul I.A. i-a adus la cunoștință părții vătămate B.F.E. scopul real al deplasării ei în Spania, respectiv practicarea prostituției.

Deși, inițial, partea vătămată s-a opus, urmare amenințărilor exercitate de inculpatul I.A. și, datorită lipsei mijloacelor de întreținere, a acceptat să se prostitueze.

Prin intermediul lui U.A.M., care lucra la clubul de fete L. și al cărui patron se cunoștea cu patronul de la clubul de noapte M., inculpatul I.A. a aranjat ca partea vătămată și sora sa să fie primite la acest din urmă club de noapte, unde să practice amândouă prostituția.

După ce partea vătămată și sora sa au practicat prostituția în Clubul M. timp de aproximativ o lună de zile, s-au mutat la cluburile de zi L. și N., unde au continuat să facă același lucru, partea vătămată predând banii obținuți, circa 5.000 Euro inculpatului I.A., prin intermediul surorii sale B.P.

La rândul său și aceasta din urmă i-a predat inculpatului I.A. suma de aproximativ 7.000 Euro, pe care personal a deținut-o din practicarea prostituției.

La data de 30 martie 2004 inculpatul I.A. și martora B.P. s-au reîntors în țară, partea vătămată B.F.E. rămânând în Spania până la 10 mai 2004.

împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și inculpații B.F. și I.A.

în motivele de apel, parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că pedepsele aplicate inculpaților sunt mult prea mici și nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunilor de trafic de minori, precum și împrejurarea că nici unul dintre inculpați nu a recunoscut faptele săvârșite.

Referitor la nelegalitate, critica a vizat faptul că instanța a omis să constate concursul de infracțiuni dintre fapta dedusă judecății și infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, prin sentința penală nr. 358 din 3 martie 2004 a Judecătoriei Bistrița, constatată grațiată prin aceeași sentință în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. S-a mai susținut că, în mod greșit, nu s-a dispus revocarea grațierii condiționate a pedepselor de 5 milioane lei vechi și un an și 6 luni închisoare aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1932 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Bistrița și că este eronată susținerea instanței în sensul că nu se impune revocarea, întrucât grațierea s-a constatat ulterior comiterii faptei deduse judecății, corect fiind ca atunci când actul de grațiere este adoptat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, efectele grațierii să se producă de la data actului de grațiere, chiar dacă grațierea a fost constatată mai târziu, printr-o altă hotărâre definitivă.

în concluziile orale procurorul de ședință a susținut apelul doar cu privire la motivele de nelegalitate, renunțând la motivele ce vizau cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpatul B.F. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală este nul, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 62 raportat la art. 64 C. proc. pen., și ale art. 68 C. proc. pen.; susținut că partea vătămată U.A.M. a dat o declarație autentificată la un notar din Spania, învederând comportamentul abuziv al organelor de cercetare penală, iar procurorul care a instrumentat cauza, s-a implicat în cursul judecății, ducând cu mașina la instanță pe cealaltă parte vătămată. A mai arătat inculpatul că "părțile vătămate" din cauză au mai practicat prostituția.

Inculpatul I.A. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocând faptul că partea vătămată U.A.M. a dat primele declarații sub presiune, dovadă că în instanță le-a retras, iar cealaltă parte vătămată B.F. era sora prietenei lui, de la care a împrumutat bani, fără a-i restitui.

Prin decizia penală nr. 131/ A din 11 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și de inculpații B.F. și I.A.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata arestării preventive, după cum urmează: pentru inculpatul I.A. de la 23 februarie 2005 la zi și pentru inculpatul B.F. de la 24 februarie 2005 la zi.

Au fost obligați apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Apărarea inculpaților, în sensul că declarațiile date de părțile vătămate și de martor, în cursul urmăririi penale, ar fi fost făcute sub presiune, nu corespunde realității întrucât toți martorii, ca și partea vătămată U.A.M. nu au susținut că s-ar fi încercat influențarea lor de către organele de urmărire penală, dimpotrivă, în cauză existând indicii că apropiații inculpaților i-ar fi amenințat dacă vor face dezvăluiri cu privire la faptele săvârșite.

Totodată, instanța de apel a apreciat că faptele săvârșite de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fiind pe deplin dovedite în cauză, astfel că solicitarea inculpaților de a se dispune achitarea lor, este nefondată.

Privitor la inculpatul B.F. s-a apreciat că fapta din perioada iulie - 1 septembrie 2003, a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de fapta de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), pentru care i s-a aplicat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată prin sentința penală nr. 1932 din 27 noiembrie 2002, definitivă prin neapelare la 16 decembrie 2002. Prin aceeași sentință a mai fost condamnat inculpatul la 5 milioane lei pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

Prin sentința penală nr. 358 din 3 martie 2004 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin neapelare la 19 martie 2004, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. S-a constatat că fapta este concurentă cu cele două fapte din sentința penală nr. 1932/2002, astfel că s-a anulat suspendarea condiționată, s-au repus pedepsele în individualitatea lor și s-au constatat grațiate toate pedepsele.

Instanța de apel a apreciat că critica procurorului în sensul că în mod greșit prima instanță nu a dispus revocarea grațierii condiționate a pedepselor de 5 milioane lei și un an și 6 luni închisoare aplicare prin sentința penală nr. 1932/2002, este nefondată.

Astfel, art. 13 alin. (2) din Legea nr. 546/2002 prevede că atunci când legea de grațiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, grațierea își produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii.

La data publicării actului de grațiere, Legea nr. 543/2002 publicată în 4 octombrie 2002, hotărârea de condamnare, sentința penală nr. 1932 din 27 noiembrie 2002, nu era rămasă definitivă, astfel că este eronată afirmația că efectele grațierii, în speță, s-au produs de la data actului de grațiere.

Ipoteza din speță a fost următoarea: s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de un an și 6 luni cu suspendarea condiționată prin sentința penală nr. 1932/2002, ulterior prin sentința penală nr. 358/2004 s-a constatat grațierea condiționată, fără a se cunoaște existența infracțiunii anterioare, traficul de minori, pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii.

în această situație grațierea nu poate fi afectată, deoarece infracțiunea de trafic de minori a fost comisă înainte de a începe să curgă termenul de încercare al grațierii, fiindcă sentința prin care s-a constatat grațierea a rămas definitivă la 19 martie 2004, iar prezenta faptă a fost săvârșită în ianuarie 2004.

De aceea, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a anulat suspendarea condiționată dar nu a contopit noua pedeapsă cu cea anterioară, fiindcă aceasta nu este executabilă.

Critica referitoare la împrejurarea că prima instanță a omis să constate concursul de infracțiuni dintre fapta dedusă judecății și infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care i s-a aplicat inculpatului B.F. pedeapsa de un an închisoare a fost apreciată ca nefondată, cu motivația că existența concursului de infracțiuni, urmată de contopirea pedepselor, nu poate fi efectuată pentru prima dată în apel, iar, pe de altă parte, nu reprezintă o nesoluționare a fondului cauzei, din moment ce poate fi efectuată ulterior conform art. 442 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., referitor la modificarea pedepsei în cazul constatării concursului de infracțiuni.

împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații B.F. și I.A.

Inculpatul B.F., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că în mod nelegal, s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de trafic de persoane, în speță nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind latura obiectivă. A solicitat ca instanța să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul I.A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 teza II C. proc. pen., apreciind că instanța a făcut o greșită aplicare a legii. A solicitat a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta ce i-a fost reținută în sarcină nu există.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Din examinarea materialului probator rezultă că inculpatul I.A. a cunoscut-o încă din luna noiembrie 2002 pe partea vătămată U.A.M., cu care a discutat inițial despre plecarea în Spania, în scopul săvârșirii de furturi, lucru cu care aceasta a fost de acord, atenționându-l însă că este minoră.

Ulterior, inculpatul i-a prezentat părții vătămate pe D.M.O., care urmărea să-și schimbe numele printr-o căsătorie formală, în scopul evitării unor complicații cu poliția de frontieră.

Partea vătămată U.A.M. a fost de acord, iar la 10 iunie 2003 a avut loc căsătoria între cei doi, după care inculpatul i-a dat părții vătămate banii necesari pentru a-și scoate pașaportul.

Abia după aceea inculpatul I.A. a luat legătura cu coinculpatul B.F., aflat în Spania, căruia i-a cerut să-l găzduiască împreună cu o fată ce va practica prostituția.

Având acordul coinculpatului B.F., inculpatul I.A. a plecat împreună cu partea vătămată pe o rută ocolitoare, prin Germania, cei doi fiind primiți și cazați de B.F. în imobilul pe care acesta îl deținea într-o localitate din apropiere de Madrid.

în chiar ziua următoare, cei doi inculpații-au prezentat părții vătămate un album cu fotografii ale altor prostituate, în ipostaze indecente, explicându-i că aceasta va fi ocupația ei pe timpul șederii în Spania.

Inițial, partea vătămată a refuzat, susținând că înțelegerea a fost să se ocupe de furturi, după care a acceptat, constrânsă de împrejurări (i s-au luat pașaportul și banii) să se prostitueze, în folosul celor doi inculpați.

Activitatea infracțională nu s-a desfășurat la domiciliul inculpatului B.F., ci într-un bar aflat la circa 10 km distanță, unde partea vătămată era transportată la dus și la întors de prietena inculpatului B.F., respectiv I.A.

în perioada iulie - 1 septembrie 2003, partea vătămată a realizat din activitatea de prostituție desfășurată circa 3000 Euro, pe care i-a predat inculpatului I.A., acesta părăsind Spania pe data de 1 septembrie 2003, împreună cu U.M.O., soțul părții vătămate, care venise din Italia.

Inculpatul B.F. a găzduit-o în continuare pe partea vătămată, care și-a continuat activitatea, predându-i acestuia banii încasați.

între cei doi inculpați a existat un conflict deschis deoarece inculpatul B.F. a refuzat să-i dea inculpatului I.A. banii încasați de partea vătămată (circa 3000 Euro), după care până în jurul datei de 11 noiembrie 2003 controlul activității prostituatei a fost preluat de "soțul" acesteia.

Acest sistem de funcționare a rețelei infracționale s-a dezvoltat, fiind atrase, pe rând, și alte persoane, precum B.F.E., B.P. ori alți bărbați la conducerea "operațiunilor" revenind din ce în ce mai pregnant chiar părții vătămate U.A.M.

în fața instanței de judecată partea vătămată U.A.M. a încercat să-și retracteze declarațiile inițiale, fiind contrazisă însă de martorele I.A., B.F.E. și B.P., depozițiile acestora ajutând instanța la formarea convingerii existenței infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Astfel, martora I.A. a susținut că în timp ce o transporta pe partea vătămată U.A.M. la localul în care aceasta practica prostituția, a aflat de la aceasta că toți banii obținuți au fost preluați fie de inculpatul I.A., fie de inculpatul B.F.

De asemenea, martorul N.I. a confirmat faptul că partea vătămată U.A.M. s-a prostituat, dând sumele obținute inițial inculpatului I.A., iar după plecarea acestuia inculpatului B.F., ca și faptul că aceasta se deplasa la local și de la local cu autoturismul condus de martora I.A.

La rândul său, martora B.P. a arătat faptul că, în anul 2003 a asistat, aflându-se în Spania, la o ceartă între cei doi inculpați, referitoare la o sumă de bani pe care B.F. refuza să o remită celuilalt inculpat, iar ulterior, în cursul anului 2004 partea vătămată U.A.M. i-a povestit, ei și altor fete ce lucrau la acel local, că a fost dusă în Spania de către inculpatul I.A., care i-a promis că-i găsește de lucru, însă a fost obligată să se prostitueze.

Raportând situația de fapt descrisă mai sus la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 678/2001 se poate constata, indubitabil, că inculpatul I.A. se face vinovat de recrutarea și transportarea părții vătămate minore U.A.M. și a părții vătămate B.F.E. în Spania, în scopul exploatării acestora ca prostituate, iar inculpatul B.F. de găzduirea unei minore, U.A. în același scop.

întrucât, de la comiterea faptelor de către inculpați și până la judecarea cauzei, dispozițiile Legii nr. 678/2001 au fost modificate, și cum prin modificările aduse actului normativ arătat au fost majorate substanțial pedepsele pentru infracțiunile incriminate, este evident că mai favorabilă pentru inculpați este Legea nr. 678/2001 înainte de modificarea sa, astfel că la stabilirea pedepselor în mod corect s-au avut în vedere limitele de pedeapsă anterioare, făcându-se și aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

în consecință, pretenția inculpatului I.A. de a fi achitat pentru că fapta ce i-a fost reținută în sarcină nu ar exista, este în vădită discordanță cu activitatea desfășurată de acesta și probată până dincolo de orice îndoială.

La rândul său, inculpatul B.F. a pretins că fapta sa nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001, deoarece nu ar fi cunoscut intenția părții vătămate de a se prostitua, el oferindu-le găzduire acesteia și coinculpatului I.A., în calitate de prieteni.

Inculpatul nu a putut da însă o explicație plauzibilă asupra continuării "găzduirii" părții vătămate, după plecarea coinculpatului I.A. în România, despre motivul pentru care prietena sa, martora I.A., o transporta pe aceasta zilnic cu mașina la locul unde-și desfășura activitatea de prostituție, și cu atât mai puțin despre motivul încasării de la aceasta a sumei de 3.000 Euro, pe perioada cât inculpatul I.A. a lipsit din Spania.

în aceste condiții, solicitarea inculpatului B.F. de a se dispune achitarea sa este nefondată.

Totodată, în mod corect prima instanță a apreciat că infracțiunea de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului I.A., privind pe partea vătămată B.F.E., comisă în luna ianuarie 2004, nu este în stare de recidivă postcondamnatorie (raportat la cele 3 infracțiuni pentru care nu au fost aplicate inculpatului pedepsele de 4 luni, 3 luni și 6 luni prin sentința penală nr. 1487/2003 a Judecătoriei Bistrița, rămasă definitivă la 28 septembrie 2003. Astfel, art. 37 alin. (1) lit. c) C. pen., arată că există recidivă "când după condamnarea la cel puțin 3 pedepse cu închisoare până la 6 luni _. Cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune_". Atunci când pedeapsa aplicată anterior este o pedeapsă rezultantă, condamnarea privește pedeapsa rezultantă, iar nu pedepsele componente, situație în care art. 37 lit. c) C. pen., nu este aplicabil.

în aceste condiții nu se poate considera îndeplinită cerința din art. 37 lit. c) C. pen., privitoare la existența a 3 "condamnări" la pedepse mai mici de 6 luni închisoare, cele 3 pedepse aplicate inculpatului prin aceeași hotărâre de condamnare fiind elemente ale unui concurs de infracțiuni, necontopirea acestora în pedeapsa cea mai grea datorându-se exclusiv incidenței actului de grațiere.

în mod legal, tribunalul a revocat grațierea condiționată a pedepselor de 4 luni, 6 luni și 3 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1487/2003 a Judecătoriei Bistrița, constatând că infracțiunea de trafic de minori din ianuarie 2004, a fost comisă în interiorul termenului de încercare al grațierii, și a dispus executarea pedepsei rezultante de 6 luni alături de pedeapsa de 5 ani și 6 luni, conform art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F. și I.A. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 11 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce reținerea și arestarea preventivă:

- pentru inculpatul B.F. de la 24 februarie 2005 la 3 iulie 2006;

- pentru inculpatul I.A. de la 23 februarie 2005 la 3 iulie 2006. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.:

- va obliga recurentul inculpat B.F. la plata sumei de 160 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate B.F.E. și U.A.M., se va avansa din fondul Ministerului Justiției;

- a obligat recurentul inculpat I.A. la plata sumei de 260 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei noi a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent și suma de 40 lei noi a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate B.F.E. și U.A.M., au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4245/2006. Penal