ICCJ. Decizia nr. 4237/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4237/2006
Dosar nr. 10430/1/2006
Şedinţa publică din 30 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 23 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, inculpaţii M.F. fost funcţionar M.A.I. şi Ş.D.S. fost funcţionar M.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în primirea a câte 10.000.000 EURO de către fiecare inculpat de la denunţătorul P.P., administrator la mai multe societăţi comerciale.
După înregistrarea dosarului la instanţă, inculpaţii fiind trimişi în judecată în stare de arest, instanţa din oficiu, în Camera de Consiliu a adus la îndeplinire obligaţia de verificare a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a celor doi făptuitori, prevăzută de art. 3001 C. proc. pen.
Astfel, prin încheierea şedinţei din Camera de Consiliu, din 29 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 3001 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpaţilor M.F. şi Ş.D.S. şi s-a dispus punerea deîndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Nemulţumit de această hotărâre, în termenul legal, parchetul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 3001 alin. (2) C. proc. pen., text în baza căruia, total nejustificat s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaţilor sus-menţionaţi.
Recursul este fondat.
Verificându-se actele dosarului, încheierea atacată, în raport de critica adusă precum şi din oficiu şi faţă de dispoziţiile art. 136, 143 şi 148 lit. h) C. proc. pen., şi ale art. 5 din C.A.D.O.L.F., Curtea reţine următoarele:
Inculpaţii M.F. şi Ş.D.S., având calitatea de comisar şi respectiv, subcomisar de poliţie în cadrul I.G.P. Române – D.G.C.C.O. – Serviciul de Combaterea Spălării Banilor, pe fondul exercitării atribuţiunilor de serviciu privind efectuarea unor verificări la SC L. SA şi SC A. SRL, în baza rezoluţiei de delegare nr. 1693/ P din 16 martie 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., au pretins şi primit de la denunţătorul P.P. asociat la societăţile comerciale sus-menţionate, câte 10.000 EURO fiecare, în schimbul neefectuării unor acte de cercetare, care să fi condus la stabilirea în sarcina denunţătorului a unei forme de participaţie la săvârşirea unor infracţiuni de natură economică şi pentru care fapte se efectuau cercetări în dosarul nr. 693/2005.
Această situaţie de fapt reţinută prin rechizitoriu se constată a fi descrisă şi conturată ca atare şi la data de 15 iunie 2006 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în încheierea cu nr. 3821 din 15 iunie 2006.
Prin această încheiere pe baza acestor indicii şi fapte s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. Bucureşti, s-a casat în parte încheierea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, din 13 iunie 2006, numai privitor la dispoziţia de respingere a propunerii de arestare preventivă şi a inculpatului M.F.
În temeiul art. 1491, raportat la art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. Bucureşti şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 – 7 din Legea nr. 78/2000, pe o durată de 20 de zile începând cu data încarcerării.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
S-au menţinut restul dispoziţiilor din încheierea atacată.
Prin aceiaşi încheiere s-a respins recursul declarat de inculpatul Ş.D.S. împotriva aceleiaşi încheieri din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ş.D.S. pe o durată de 20 de zile, respectiv de la 13 iunie 2006 la 2 iulie 2006, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Aşa fiind, şi cum de la data arestării preventive a celor doi inculpaţi şi până la data întocmirii rechizitoriului, 23 iunie 2006 s-au mai administrat probe ce au conturat în plus participarea inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii imputate, organul de urmărire penală a fost determinat să dispună trimiterea lor în judecată, respectiv să fie sesizată instanţa.
În aceste condiţii neintervenind nici o modificare de la momentul luării măsurii arestării preventive faţă de cei doi inculpaţi şi data înregistrării dosarului la instanţă, în mod cu totul nejustificat, instanţa de fond a apreciat ca fiind încetate, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora.
Dreptul la libertate şi la siguranţă invocat de inculpaţi în apărare şi prevăzut şi de către art. 5 din C.E.D.O. are şi excepţii şi printre acestea nu poate fi trecută cu vederea cea prevăzută la lit. c) şi potrivit căreia, poate fi lipsit de libertate cel care „a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sala în faţa autorităţii judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia" .. .
În considerarea celor analizate şi a probatoriului cauzei, Curtea reţine că, în aprecierea pericolului de periclitare a ordinii publicii nu se poate face abstracţie de; gravitatea faptei, de opinia publică, de sentimentul de insecuritate determinat de incorectitudinea profesională a funcţionarilor publici şi în special a celor chemaţi să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Aşadar, pentru aceste motive, în această fază procesuală, când cercetarea judecătorească nu a început încă, pericolul social subzistă şi nicidecum nu a încetat, după cum total eronat s-a reţinut prin încheierea atacată a Curţii de Apel Bucureşti din 29 iunie 2006, îndeplinite fiind şi în prezent cerinţele art. 136, 143, 148 lit. h) C. proc. pen., precum şi ale art. 5 lit. c) din C.E.D.O.
Ca atare, recursul declarat de parchet urmează a fi admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., şi rejudecând, după casarea încheierii sus-menţionate se vor înlătura dispoziţiile referitoare la revocarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi M.F. şi Ş.D.S. şi potrivit art. 3001 C. proc. pen., se va constata ca legală şi temeinică măsura arestării preventive luată faţă de ei, măsură ce se va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. împotriva încheierii din 29 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 6460/2/2006, privind pe inculpaţii M.F. şi Ş.D.S.
Casează încheierea sus-menţionată.
Înlătură dispoziţiile referitoare la revocarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi: M.F. şi Ş.D.S.
Conform art. 3001 C. proc. pen., constată legală şi temeinică măsura arestării preventive, măsură pe care o menţine.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4221/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4266/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
