ICCJ. Decizia nr. 4266/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4266/2006
Dosar nr. 10329/1/2006
Şedinţa publică din 3 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 9 mai 2006 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, inculpatul B.D. a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, în forma tentativei, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 39 alin. (4) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive de la 14 ianuarie 2006 la zi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.D., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia pentru minori şi familie, sub nr. 825/40/2006.
La termenul din 14 iunie 2006, instanţa de apel, conformându-se dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a apelantului inculpat, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele fiind menţinute în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care ar justifica privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive.
În speţă, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a dispus, în mod legal şi temeinic menţinerea stării de arest întrucât nici unul dintre temeiurile iniţiale nu au dispărut. Pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre penală de condamnare, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind, ca urmare a exercitării căii de atac a apelului de către inculpat, este natură să justifice continuarea privării de libertate, în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., aşa cum a fost interpretat în cauza W. contra Germaniei.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B.D., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva încheierii din 14 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia pentru minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 825/40/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4237/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4268/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
