ICCJ. Decizia nr. 4250/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 88 din 16 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus trimiterea plângerii penale formulată de petiționarul I.D.C. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București spre competentă soluționare.
A constat că hotărârea este definitivă.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 2 mai 2006, petiționarii I.D.C. l-a reclamat pe numitul P.A., judecător la Judecătoria sectorului 1 București, cu privire la împrejurarea că i-a respins ilegal revizuirea unei hotărâri penale.
în raport cu dispozițiile legale privind competența efectuării urmăririi penale, (art. 279 lit. c) C. proc. pen.), întrucât a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru efectuarea cercetărilor, plângerea fiind îndreptată împotriva unui judecător de la Judecătoria sectorului 1 București.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul.
în cuprinsul motivelor de recurs, petiționarul a apreciat că trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este o măsură ilegală, menită a conduce la tergiversarea rezolvării cauzei, deoarece plângerea prealabilă a fost înaintată la parchet, din data de 5 octombrie 2005, iar instanța de fond avea obligația să solicite parchetului dovezile (înscrisuri, raport, rezultate ale cercetării plângerii, etc.) și să continue judecarea pe fond a speței.
în drept, petiționarul și-a motivat recursul invocând dispozițiile art. 1, 2 și 3 C. proc. pen., privind scopul procesului penal, legalitatea și oficialitatea procurorului penal și principiul aflării adevărului.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs formulate de petiționar, și din oficiu, înalta Curte va respinge, ca inadmisibil recursul, din motivele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art. 285 C. proc. pen., plângerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite organului competent.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 3851C. proc. pen., prevăd în mod expres și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs, acesta fiind sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Se constată că în rândul cazurilor de hotărâri supuse recursului nu se încadrează hotărârile prin care instanța de judecată trimite cauza la organul competent, spre soluționare asemenea hotărâri, având caracter definitiv și prin urmare nefiind susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Ori, recunoașterea unei căi de atac, în situația neprevăzută de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și din această perspectivă apare ca o soluție inadmisibilă în actualul sistem de drept.
Față de cele menționate, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1, lit. a), Teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 3851C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul I.D.C. împotriva sentinței penale nr. 88 din 16 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4262/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4263/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
