ICCJ. Decizia nr. 4322/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4322/2006
Dosar nr. 8864/1/2006
Şedinţa publică din 5 iulie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 4 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C.M., reprezentat prin curator C.M.M. cu acelaşi domiciliu, împotriva rezoluţiei nr. 1151/VIII1 din 4 noiembrie 2005, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În fapt, s-a reţinut de instanţa de fond că, prin referatul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nr. 1151/VIII/1/2005 s-a dispus respingerea plângerii formulată de C.M. privind pe primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi.
S-a arătat că prin rezoluţia procurorului din 13 iulie 2005, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitei C.L. deoarece din actele premergătoare nu rezultă faptele reclamate.
Împotriva acestei rezoluţii s-a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 175/II/2 din 16 septembrie 2005 a primului procuror al aceluiaşi parchet.
Rezoluţia procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi nr. 569/P/2005 a fost examinată de Judecătoria Huşi prin sentinţa penală nr. 708 din 21 noiembrie 2005, fiind menţinută, prin respingerea plângerii.
În motivarea sentinţei, Judecătoria Huşi a reţinut că persoana cercetată C.L., director la Centrul de distribuţie a energiei electrice Huşi, nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.
În ce priveşte referatul întocmit de primul procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, care a format obiectul plângerii de faţă, s-a constatat că el nu cuprinde una din soluţiile menţionate în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., şi care pot fi atacate cu plângere în aceste condiţii.
În termen legal, împotriva acestei soluţii a declarat recurs petentul, prin reprezentantul său legal care a susţinut prin motivele scrise următoarele:
- nelegalitatea soluţiei de respingere a plângerii sale, a inadmisibilităţii, fiind încălcate drepturile sale constituţionale, deoarece petentul fiind o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, acţiunea sa se impunea a fi susţinută de procuror.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată cât şi de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii prin respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de petent prin reprezentantul său legal.
Într-adevăr, conform at.2781 alin. (1) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu plângere la instanţa competentă decât rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată date de procuror.
Cum referatul nr. 1151/VIII/1/2005 întocmit de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nu cuprinde o soluţie de netrimitere în judecată dintre cele în care se referă art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., el nu putea fi atacat în cadrul procedurii speciale instituite prin art. 278 şi următoarele C. proc. pen.
Folosind o cale de atac care nu est prevăzută în acest caz de lege, în mod corect, instanţa investită cu soluţionarea plângerii a dispus respingerea ei ca inadmisibilă.
În ce priveşte susţinerea petentului privind încălcarea drepturilor sale prin nesusţinerea plângerii de către procuror, este de subliniat că, exercitarea oricărui drept nu se face decât în cadrul strict reglementat de lege şi cu respectarea deplină a legii.
Pentru aceste considerente critica formulată este nefondată şi cum nu s-au constatat nici alte motive de casare, urmare a verificării hotărârii atacate potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.M., prin reprezentantul C.M., împotriva sentinţei penale nr. 31 din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4311/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4351/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
