ICCJ. Decizia nr. 4429/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4429/2006
Dosar nr. 49264/3/2005
Şedinţa publică din 11 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 355 din 27 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul Ş.L., la 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 75 lit. c) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul I.A.C., a fost achitat în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi următoarele din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după amiaza zilei de 29 noiembrie 2005, inculpatul, însoţit de minorul I.A.C., deplasându-se pe Bd. Banu Manta din sectorul 1 al Capitalei, a observat o femeie care avea în mână un portofel. Instantaneu, inculpatul, spunându-i minorului să îl aştepte pentru că are de recuperat nişte bani de la un prieten, a pătruns după femeie în scara unui bloc şi, după ce a ajuns-o, a lovit-o cu pumnul în faţă şi i-a smuls portofelul din mână, după care, neîntorcându-se în stradă, i-a cerut amicului său să se îndepărteze în fugă.
La scurt timp, inculpatul şi minorul au fost opriţi de un echipaj de poliţie, moment în care inculpatul a aruncat portofelul. La deschiderea acestuia, s-au găsit actele lui T.G., portofelul fiind restituit acesteia.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 344 din 27 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Şi împotriva hotărârii pronunţate în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentul ce se va detalia.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În altă ordine de idei, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, prin executare urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Astfel, privită prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare la care s-a orientat instanţa de fond apare a fi individualizată cu luarea în considerare a pericolului social concret al faptei şi împrejurărilor în care ea a fost comisă, în loc public, dar nu s-a acordat suficientă semnificaţie juridică atitudinii inculpatului de după săvârşirea faptei, acesta recunoscând constant fapta şi regretând-o, motiv pentru care o pedeapsă micşorată, de 6 ani şi 6 luni închisoare se apreciază că va fi în măsură să realizeze funcţiile pedepsei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru acest motiv, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.
În baza dispoziţiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Ş.L. împotriva deciziei penale nr. 344/ A din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 355 din 27 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe care o reduce de la 8 ani şi 6 luni închisoare, la 6 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2005, la 11 iulie 2006.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4397/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4641/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
