ICCJ. Decizia nr. 4365/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4365/2006
Dosar nr. 9028/1/2006
Şedinţa publică din 7 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 617/ S din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Braşov s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), condamnarea inculpaţilor I.N.S. şi I.S., la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a ambilor inculpaţi, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 9 martie 2005 la zi, pentru fiecare inculpat.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească părţii civile B.V.F., suma de 1.200 lei RON daune materiale, iar în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi la câte 220 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în data de 8 martie 2005, în jurul orei 22,00, partea vătămată B.V.F. se afla în gara Ploieşti Vest de unde, în jurul orelor 22,56, a luat trenul rapid cu destinaţia Sibiu. Conform declaraţiei sale, în momentul în care a achitat contravaloarea biletului la ghişeul din gara Ploieşti nu I-au ajuns banii pe care îi avea în buzunarul hainei şi a fost nevoit să scoată diferenţa de bani dintr-un săculeţ din pânză pe care îl avea la gât sub pulover, în săculeţul respectiv partea vătămată avea suma de 40 milioane de lei. A scos săculeţul de la gat mai multe bancnote pană a găsit una de 100.000 lei cu care a achitat diferenţa biletului de călătorie.
După ce a plecat trenul din gara Ploieşti Vest, partea vătămată a intrat în compartimentul gol lăsând aprinsă lumina de veghe, a adormit, iar când s-a trezit a observat că lumina din compartiment era stinsă şi în faţa lui, pe banchetă, stăteau doi bărbaţi. A intrat în discuţie cu aceştia şi şi-a dat seama că pe cei doi îi mai văzuse undeva şi a făcut legătura că s-ar putea să-i fi văzut în gara Ploieşti Vest, în momentul în care îşi cumpărase bilet.
Ulterior plecării trenului din Sinaia, partea vătămată a vrut să iasă din compartiment, însă unul din cei doi bărbaţi l-a împins pe banchetă şi a simţit în momentul imediat următor că cel mai masiv dintre cei doi încerca să i-a banii; la început l-au buzunărit, după care, simţind că este ceva sub puloverul pe care îl avea pe el, a băgat mâna şi a încercat să-i ia banii din săculeţul de pânză de la gat; datorită sistemului de închidere nu au reuşit să tragă bancnotele afară din săculeţ şi atunci l-au tăiat pur şi simplu.
În tot acest timp, partea vătămată a fost imobilizată pe banchetă de către unul din inculpaţi (după descriere, fiind I.S.) care i-a pus mana la gură şi l-a ţinut să nu se poată ridica.
Când a ajuns trenul în gara Predeal, cei doi inculpaţi au fugit şi când au ajuns pe peron au luat-o în direcţii diferite, partea vătămată a fugit după ei, le-a cerut banii înapoi, însă la un moment dat i-a pierdut şi s-a dus la Poliţia T.F. Predeal.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii.
Apelul procurorului a criticat hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie arătând că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost incorect individualizate având în vedere că ambii inculpaţi sunt recidivişti, au cooperat la comiterea infracţiunii, partea vătămată a fost prejudiciată cu o sumă substanţială, care nu a fost recuperată. Aşa fiind stabilirea pedepselor cu doar un an închisoare peste minimul special nu răspunde cerinţelor de realizare a unei constrângeri proporţionale cu gravitatea faptei şi de prevenire a săvârşirii de către cei doi recidivişti a noi infracţiuni.
Inculpaţii au solicitat în apel schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, arătând că fapta comisă este un furt şi nu au exercitat violenţe asupra părţii vătămate. De asemenea, au solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 147/ Ap din 17 mai 2006, a respins apelurile formulate de Parchetul Tribunalului Braşov şi inculpaţii I.S. şi I.N.S.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus, în continuare pentru apelanţii inculpaţi starea de arest preventiv începând din data de 5 decembrie 2005 pană la 17 mai 2006, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv, a acestora.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţiiinculpaţi să plătească statului cate 200 lei RON fiecare, cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel.
Examinând recursurile declarate, faţă de criticile arătate, de lucrările de la dosar, de sentinţa şi Decizia, pronunţate în cauză precum şi faţă de cazurile de casare invocate, se constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt dând faptelor o corectă încadrare juridică.
Fapta inculpaţilor I.S. şi I.N.S., care în data de 8 martie 2005, după o înţelegere prealabilă au imobilizat-o în compartimentul trenului rapid 925 pe partea vătămată B.V.F. şi-au sustras suma de 39.000.000 lei pe care aceasta o ţinea într-un săculeţ de pânză în jurul gatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu ale infracţiunii de furt.
Împrejurarea că partea vătămată nu a prezentat leziuni corporale vizibile nu conduce automat la concluzia că fapta săvârşită este furt şi nu tâlhărie, câtă vreme acţiunea adiacentă furtului s-a realizat prin punerea victimei în neputinţă de ase apăra, fiind efectuată prin imobilizarea părţii vătămate, punându-i-se mâna la gură pentru a nu putea solicita ajutor.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, cuantumul acestora a fost corect stabilit de prima instanţă în raport de starea de recidivă a inculpaţilor, de pericolul concret al faptei precum şi faţă de datele ce conturează persoana fiecărui inculpat.
Prin urmare, pedepsele aplicate inculpaţilor, de cate 8 ani închisoare nu sunt exagerate, fiind just individualizate, de natură să după la reeducarea acestora şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
În consecinţă, nici cea de-a doua critică invocată de inculpaţi nu constituie caz de casare şi ca atare recursurile declarate se vor respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 3859 C. proc. pen.
Se vor deduce în continuare perioadele reţinerii şi arestării preventive, pentru ambii inculpaţi şi aceştia vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat şi onorariu de avocat din oficiu potrivit art. 189 şi următoarele C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.N.S. şi I.S. împotriva deciziei penale nr. 147/ Ap din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2005 la 7 iulie 2006 pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4351/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 4397/2006. Penal → |
|---|
