ICCJ. Decizia nr. 4397/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4397/2006
Dosar nr. 9339/1/2006
Şedinţa publică din 10 iulie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 16 martie 2006 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii P.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani şi 6 luni închisoare. Conform art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3365/2003 a Judecătoriei Iaşi şi s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 722 zile din acea pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză de 10 ani şi 6 luni închisoare, s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare şi s-a stabilit ca inculpatul să execute 10 ani şi 10 luni închisoare şi A.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare. Conform art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 387 din 3 iulie 2001 a Tribunalului Iaşi şi s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 626 zile din acea pedeapsă, cu pedeapsa aplicată în cauză, de 9 ani închisoare, s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare şi s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 4 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., pentru ambii inculpaţi, s-a menţinut starea de arest a acestora şi s-au dedus din pedepsele aplicate perioadele reţinerii şi arestării preventive de la 1 iunie 2006 la zi.
S-a constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate P.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 31 mai 2005, partea vătămată aflată sub influenţa băuturilor alcoolice consumate anterior s-a deplasat la Staţia Gară din municipiul Iaşi şi s-a aşezat pe o bancă aşteptând tramvaiul.
Inculpaţii A.C. şi P.C. s-au apropiat de partea vătămată şi au început să converseze cu aceasta. Simţindu-se ameninţată partea vătămată s-a ridicat de pe bancă, pentru a părăsi zona.
În acest moment inculpatul P.C. l-a prins cu ambele braţe de încheietura mâinii, smulgându-i ceasul O. Brăţara metalică a ceasului s-a rupt şi a căzut la pământ, ceasul fiind luat de P.C. La solicitarea părţii vătămate de a-i fi restituit ceasul, P.C. i-a spus că va înapoia acest bun dacă le va da de băut câte o bere. Sub acest pretext, cei doi inculpaţi au atras partea vătămatăîntr-un gang situat între două blocuri, slab iluminat.
În timp ce P.C. ţinea partea vătămată de vorbă, A.C. printr-un gest violent i-a rupt buzunarul de la piept al cămăşii, de unde a sustras 1.350.000 lei.
După aceasta inculpaţii au fost la un bar consumând bere cu prietenii lor L.G. şi M.E., fiind apoi surprinşi de organele poliţiei sesizate de către partea vătămată.
Asupra lui A.C. s-au găsit banii sustraşi, iar asupra lui P.C. ceasul însuşit de la partea vătămată.
Prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, a declaraţiilor martorilor D.S., V.C., M.E.D. şi L.G., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 138 din 11 mai 2006, a respins apelurile declarate de inculpaţii P.C. şi A.C. împotriva hotărârii primei instanţe considerând nefondate criticile formulate de aceştia în sensul greşitei individualizări a pedepselor.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat că sancţiunile aplicate inculpaţilor au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi că nu există motive de reducere a cuantumului respectivelor pedepse.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpaţi, care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe, solicitând reducerea lor.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor A.C. şi P.C. în săvârşirea la 31 mai 2005, în jurul orelor 22,00, a infracţiunii de tâlhărie în forma calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză, menţionate anterior, au confirmat că la data arătată, cei doi inculpaţi au acostat-o pe partea vătămată şi i-au sustras prin folosirea violenţei ceasul de la mână şi suma de 1.350.000 lei din buzunar, fiind prinşi imediat după comiterea faptei de către organele poliţiei.
Referitor la pedepsele aplicate de 10 ani şi 6 luni închisoare inculpatului P.C. şi de 9 ani închisoare inculpatului A.C. sporite conform art. 61 alin. (1) C. pen., cu câte 4 luni se constată că instanţele, au avut în mod corect în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, întinderea prejudiciului cauzat părţii vătămate şi situaţia personală a celor doi făptuitori, aflaţi în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., infracţiunea fiind comisă după liberarea condiţionată din executarea unor pedepse privative de libertate aplicate pentru tâlhărie şi furt calificat.
Se mai constată că aceste pedepse sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpaţilor.
Întrucât au fost respectate aceste dispoziţii legale, iar din analiza dosarului nu se constată existenţa unor împrejurări care să justifice reducerea pedepselor aplicate, criticile formulate de inculpaţi, în sensul greşitei individualizări a sancţiunilor nu pot fi primite.
Faţă de considerentele arătate, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate şi nerezultând, din analiza actelor dosarului, cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepsele aplicate perioadele reţinerii şi arestării preventive de la 1 iunie 2005 la 10 iulie 2006 pentru fiecare inculpat şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.C. şi P.C. împotriva deciziei penale nr. 138 din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 iunie 2005 la 10 iulie 2006, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4365/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4429/2006. Penal → |
|---|
