ICCJ. Decizia nr. 4360/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4360/2006
Dosar nr. 10529/1/2006
Şedinţa publică din 6 iulie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 38/ CC/PI din 16 iunie 2006, Curtea de Apel Timişoara respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către extrădatul C.C.
În temeiul art. 45 şi 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2003 admite sesizarea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind pe extrădatul C.C.
Dispune prelungirea duratei arestării provizorii a extrădatului C.C. până la predarea efectivă a acestuia către autorităţile judiciare ale Italiei, în condiţiile prevăzute de art. 59 din Legea nr. 302/2004.
Dispune ca, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 40 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către baroul Timiş cu titlul de onorariu de avocat din oficiu, iar plata sumei de 60 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către C.A.C. cu titlu de onorariu interpret autorizat.
Pentru a pronunţa astfel, se reţine că prin sesizarea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 3860/59 din 16 iunie 2006, s-a solicitat prelungirea duratei arestării provizorii a extrădatului C.C., cetăţean italian, în vederea finalizării măsurilor de extrădare către autorităţile italiene.
Din actele şi lucrările dosarului, şi anume sentinţa penală nr. 61/ PI din 17 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 1471/P/2006, Curtea reţine că cetăţeanul italian C.C. a fost extrădat de către autorităţile judiciare din România către autorităţile judiciare din Italia şi prin aceeaşi hotărâre s-a prelungit durata de arestare provizorie a persoanei extrădate cu 30 de zile. Se mai reţine că, potrivit art. 45 şi 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2003, în cazul în care statul român este stat solicitat pentru extrădare şi a fost admisă cererea de extrădare formulată de un stat străin, arestarea provizorie se prelungeşte până la data predării efective a persoanei extrădate către statul solicitant.
Întrucât Curtea nu constată incidenţa vreunui caz de încetare de drept a măsurii arestării provizorii şi pentru buna efectuare a procedurilor de extrădare a cetăţeanului italian C.C., iar pe de altă parte că înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură şi anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, este de natură să aducă impedimente acestor proceduri, respinge cererea formulată de extrădat prin apărător, şi în consecinţă admite sesizarea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi dispune prelungirea arestării provizorii a extrădatului C.C., cetăţean italian, până la data predării efective a acestuia către autorităţile judiciare ale Italiei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs cetăţeanul italian extrădat C.C., recurs pe care nu l-a motivat iar în şedinţa din 6 iulie 2006 apărătorul acestuia a solicitat a se lua act că recursul a rămas fără obiect.
Examinând cauza se constată următoarele:
Din adresa înaintată de Ministerul Administraţiei şi Internelor – I.P.J. Arad – Serviciul Cercetări Penale, rezultă că, la data de 3 iulie 2006, orele 15,00, cetăţeanul italian C.C. a fost transferat sub escortă din Arestul I.P.J. Arad către Aeroportul Timişoara unde a fost predat autorităţilor italiene în vederea extrădării.
Aşa fiind, recursul formulat de C.C. urmează a fi respins ca rămas fără obiect, măsura prelungirii duratei arestării preventive luată împotriva acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 45 şi 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nemaiputând fi cenzurată, dat fiind că între timp s-au finalizat măsurile de extrădare către autorităţile italiene.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva încheierii nr. 38/ CC/PI din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, ca rămas fără obiect.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 4336/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4371/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
---|