ICCJ. Decizia nr. 4336/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4336/2006

Dosar nr. 10440/1/2006

Şedinţa publică din 5 iulie 2006

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1853/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului P.I.C. conform dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., şi art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F.

Instanţa de fond a motivat soluţia prin menţinerea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive şi care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.I.C. care a solicitat admiterea căii de atac şi judecarea sa în stare de libertate pentru a-şi putea dovedi nevinovăţia şi pentru a-şi putea întreţine mama bolnavă.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.

Inculpatul P.I.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 582 din 17 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 695 din 22 mai 2002, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2462 din 11 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul urmând să execute, în final, 8 ani şi 9 luni închisoare.

Măsura arestării preventive a inculpatului, menţinută pe tot parcursul procesului penal, a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia fiind mai mare de 4 ani, iar în cauză existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei dedusă judecăţii, inculpatul acţionând la lăsarea întunericului, împreună cu un minor, folosind un cuţit pentru ameninţarea şi deposedarea victimei de bunuri.

Instanţa de apel pe rolul căreia se afla cauza în prezent, s-a conformat dispoziţiilor art. 2002 şi 160b alin. (3) C. proc. pen., şi a verificat regularitatea luării şi menţinerii măsurii arestării preventive, constatând în mod just şi în raport de împrejurările arătate, că se menţin în continuare temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea acestei măsuri.

În consecinţă, menţinându-se în mod legal măsura arestării preventive faţă de inculpatul P.I.C., soluţia instanţei de apel recurată pe această cale, este conformă legii, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.C. împotriva încheierii din 20 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 1853/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4336/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs