ICCJ. Decizia nr. 4422/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 2 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 1182/2006, Curtea de Apel Bacău a admis, în baza art. 2781alin. (8) lit. c) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționara H.E. împotriva ordonanțelor nr. 71/II/2 din 15 februarie 2006 și nr. 157/ P din 28 decembrie 2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care le-a desființat.
Reținând cauza spre judecare, Curtea de Apel Bacău a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea petiționarei H.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 2481C. pen. (abuz în serviciu în formă calificată), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (fals intelectual) și art. 25 raportat la art. 291 C. pen. (instigare la uz de fals).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, petiționara H.E. a fost cercetată de către parchet pentru faptul că, în perioada 1997 - 1998, în calitate de președintă a Judecătoriei B., exercitându-și defectuos atribuțiile de serviciu și ajutată de P.E. (grefier la aceeași instanță) ar fi pronunțat hotărâri nelegale în baza Legii nr. 18/1991, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului care au avut ca efecte juridice scoaterea din proprietatea statului a unor terenuri împădurite, ulterior defrișate.
Prin ordonanța nr. 157/ P din 28 decembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus, în baza art. 249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei H.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 2481C. pen., art. 289 și art. 25 raportat la art. 291 C. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Această soluție a fost menținută prin Ordonanța nr. 71/II/2 din 15 februarie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, plângerea formulată de petiționara H.E., în temeiul art. 278 C. proc. pen., fiind respinsă ca nefondată.
Nemulțumită de soluțiile date de procurori, petiționara H.E. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 2781C. proc. pen., instanței de judecată, apreciind că scoaterea sa de sub urmărire penală ar fi trebuit să se întemeieze pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), și nu pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii).
Curtea de Apel Bacău, apreciind că sunt fondate susținerile petiționarei, a admis plângerea formulată de aceasta, a desființat cele două ordonanțe ale parchetului și, reținând cauza spre judecare, a dispus achitarea acesteia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 3 teza III și pct. 171 teza II C. proc. pen., apreciind că judecătorul, admițând plângerea împotriva soluției dată de procuror, nu mai putea participa la judecarea cauzei reținute spre soluționare, fiind incompatibil.
Totodată, parchetul a susținut că hotărârea pronunțată de instanță este, de asemenea, nelegală sub aspectul soluționării cauzei respective, pe fond, printr-o încheiere de ședință și nu printr-o sentință, iar temeiul achitării petiționarei H.E., respectiv dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este greșit, nefiind incident în cauză.
Examinând încheierea recurată, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., orice persoană care se consideră vătămată în interesele sale legitime prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau prin ordonanța ori rezoluția de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale se poate adresa cu plângere procurorului ierarhic superior celui care a dispus una dintre aceste soluții.
în aplicarea principiului constituțional al accesului liber la justiție și al necesității controlului judecătoresc asupra soluțiilor de neurmărire adoptate de procuror, art. 2781C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 281/2003, a consacrat dreptul persoanei nemulțumite, de soluția procurorului ierarhic superior de respingere a plângerii, formulată în temeiul art. 278 din același cod, de a se adresa cu plângere instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
în reglementarea procedurii de soluționare a unei asemenea plângeri, în art. 2781alin. (7) C. proc. pen., s-a prevăzut că "instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".
în legătură cu soluțiile ce se pot pronunța în cadrul acestei proceduri, prin art. 2781alin. (8) lit. c) din același cod s-a prevăzut că instanța "admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare [..]".
Din economia textului de lege mai sus-menționat rezultă, așadar, că, admițând accesul la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile de neurmărire penală și controlul judecătoresc asupra acestor soluții date de procuror, legiuitorul a decis ca, atunci când, pe baza reevaluării materialului probator, instanța constată că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, să transfere judecătorului funcțiile procesuale specifice urmăririi penale.
Așadar, în asemenea cazuri, prin conținutul lor, dispozițiile art. 2781alin. (8) C. proc. pen., operează și o modificare asupra exercitării funcțiilor procesuale de urmărire penală și de judecată, deoarece încheierea de reținere a cauzei spre rejudecare, în urma admiterii plângerii îndreptate împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, devine astfel actul de sesizare al instanței și de punere în mișcare a acțiunii penale.
Or, față de acest caracter inedit al încheierii, prevăzut de textul de lege menționat, prin pronunțarea acesteia, judecătorul preia în mod vădit activitatea specifică exercitării funcțiilor de urmărire penală, devenind astfel incompatibil să judece, în continuare, aceeași cauză.
într-adevăr, preluând aceste funcții procesuale specifice urmăririi penale și exercitându-le prin admiterea plângerii, desființarea rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată și prin reținerea cauzei spre judecare, participarea acestui judecător, în continuare, la judecarea aceleiași cauze încalcă principiul separării funcțiilor de urmărire, de cele de judecată și contravine totodată principiului dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din C.A.D.O.L.F., la care România este parte.
înalta Curte constată că prin încheierea atacată cu prezentul recurs judecătorul care a admis plângerea petiționarei H.E. și a desființat cele două ordonanțe date de parchet în cauză a fost și cel care a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, devenind astfel incompatibil, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Participarea unui judecător incompatibil la judecarea cauzei constituie o încălcare a dispozițiilor privind compunerea instanței și atrage, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea hotărârii pronunțate.
Totodată, pronunțându-se prin aceeași încheiere (prin care a admis plângerea petiționarei H.E. și a desființat cele două ordonanțe ale parchetului) și pe fondul cauzei, judecătorul a încălcat dispozițiile legii.
Cauza pe fond ar fi trebuit să fie judecată de un alt magistrat, pentru considerentele expuse anterior și nu printr-o încheiere, ci printr-o sentință, conform prevederilor art. 311 alin. (1) C. proc. pen.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva încheierii din 2 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr. 1182/2006, privind pe intimata H.E.
Va casa încheierea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Bacău.
în rejudecare, instanța a reanalizat materialul probator administrat în cauză și a verificat soluțiile date de parchet, inclusiv sub aspectul temeiului de drept al scoaterii de sub urmărire penală a petiționarei H.E.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4420/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4392/2006. Penal → |
|---|
